10 gânduri din 20 de ani (#2)


Cum era menționat în prima parte, găsiți aici următoarele 5 îndrumări, care sper să fie considerate numai bune spre încheierea acestei serii.


Lectura să vă fie una fericită și să creați propria listă a gândurilor acumulate de-a lungul oricăror ani împliniți, preluând sau nepreluând din următoarele.


6. Lasă tristețile acasă – sau lasă-le de tot


De curând am fost într-o călătorie cu o dragă prietenă. Ne propusesem cu o seară înainte, iar spontaneitatea ne-a fundamentat entuziasmul pentru prima parte a drumului. Din păcate, compania mea nu își putea lua gândul de la cele triste, de acasă, majore doar în viziunea ei. Astfel, îmi provocă senzația că de fapt nu ne putem bucura de exterior, de peisaje, ci trebuie să fim îngrijorate, să dezbatem și să nu ajungem la o soluție prea curând...


Și nu doar această întâmplare m-a făcut să învăț că gustul dulce al prezentului se poate tulbura destul de repede, dacă adăugăm toată sarea din trecut. Și când începeți o zi este valabil, nu continuați grijile, ci găsiți un punct de sprijin și mai ales gândiți-vă și la cei din jur, pentru că nu pot fi singurii care fac eforturi înspre binele vostru.


7. Iubește – O, Doamne, iubește!


Oare de ce atunci când ne aflăm într-un nou colectiv, dorim a ne integra cât mai facil, a ne face de ce nu, prieteni? Pentru că ne place să fim iubiți? Stop, stop! Să nu exagerăm. Mă refer la iubirea platonică și nu intimă, ci amicală, omenească, cea în care putem fi ascultați, utili, alături de cineva, nu singuri. Suntem într-o căutare continuă de a fi împăcați cu exteriorul și a fi plăcuți, iubirea fiind cea care ne încarcă, în calitate de ființe umane care iau viață inițial prin suflet, nu prin minte.


Astfel că, fii mai blând cu tine însuți, ajută-te, zâmbește în timp ce parcurgi soluțiile complicate ale unor probleme, descoperă-te și înțelege-te. Bun, lămurit! Acum să faci același lucru cu toți ceilalți. Vă mai las un citat: Ești un om bun, deci trebuie să te iubești. Ești un om, deci trebuie să te accepți.


8. Schimbarea ca schimbarea – dar durerea...


Acum mult timp a trebuit să închei o legătură cu o persoană dragă. La acel moment, decizia ruperii relației a părut radicală, pripită, însă tot ce experimentasem împreună mi-a dat învățătura dură a necesității schimbării. După acele timpuri, funcționam bine amândoi, se vedea cu ochiul liber, însă în pereche parcă eram poli identici care nu făceau altceva decât să se respingă.


Durerea poate persista atât cât îi dăm noi suflu...

Punctul opt este despre acceptarea diferențelor dintre trecut și prezent/mine și tine, raportându-ne la orice zi cu speranță și mai ales așteptare pentru timpurile bune care niciodată nu lipsesc. Durerea poate persista atât cât îi dăm noi suflu, uitând parcă a respira și pentru a noastră viață, nu doar pentru posibilitățile lui. „Ce-ar fi fost dacă..?


9. Lasă loc și de risc – că este sănătos!


Dacă ai ajunge să mă cunoști, cititorule, ai observa că sunt o persoană spontană, însă într-un plan restrâns și pe durate scurte. Nu mă înham în orice îmi iese în cale, nu am mereu încredere în planificarea celorlalți, iar asta, spre fericirea mea, a rămas într-o poziție nederanjantă față de oportunități. Dar mi-a scăzut automat continuitatea lor, pentru că nimănui nu-i convine un pasager care pune multe întrebări...


Stresul este în primul rând în mine, iar dacă încă nu știm cât de distructiv este, mă ofer să o scriu, și că va fi ușor transmis celorlalți, mai degrabă involuntar. Astfel că sănătatea se dezechilibrează, dispoziția la fel și abia după câteva conflicte învăț lecția nepăsării sau, mai bine zis, a acceptării imprevizibilului. De aici deduci și importanța greutăților în traiul nostru, din ele perfecționându-ne continuu.


Mi-a adus un entuziasm răspândit în toți porii să cedez controlul altcuiva și să realizez că în mâinile mele trebuie să am doar viața și bunăstarea mea, fără a deranja pe cineva, lăsând uneori să vină lucrurile de la sine.


10. Relativitatea și inteligența – joaca de-a Dumnezeu!


Oprește-te din a judeca oamenii! Dacă ai peste 10 ani, deja ai realizat că deciziile tale, importante sau ba, sunt luate pe fond emoțional, brusc, după analize sau comparații cu ceilalți, omul fiind o ființă ușor influențabilă în 80% dintre cazuri. Deci de ce nu înțelegem cu toții (neexcluzându-mă) că fiecare își croiește viața după ce elemente îl definesc sau după ce își dorește? (P.S.: Asta ar trebui predat în școli, zău! Nu aștepta Guvernul să-ți comande materiile, găsește-le și dezvoltă-le singur/singură în bibliotecă, te rog!)


Legându-mă acum de titlul lui 10, relativitatea provine aici însăși de la tatăl ei, Einstein (după cunoștințele mele), care bine a zis că există multiple dimensiuni ale Universului și că orice forță care intervine în noi este, de fapt, controlată de forța noastră proprie. Recunosc, nu am o sursă sigură pentru cuvintele anterioare, dar în cadrul subiectiv de față, îmi permit a parafraza. Mai vin cu un argument literar pentru convingerea că tot ce se întâmplă este în principal în a ta putere, de la admiratul Adrian Păunescu: „Iată care este credința mea: nu contează atât întâmplarea cu care poetul intră în contact, cât contează viteza de reacție a sufletului poetului”. Dacă nici aceste cuvinte nu v-au lămurit, orice alt „citat” de-al meu ar fi inutil.


...inteligența emoțională ne rămâne mai la îndemână, bunătatea și empatia fiindu-ne mai degrabă instincte decât vreo teorie revoluționistă.

Foarte rare cazurile în care natura singură înzestrează o persoană cu erudiție, astfel că, singuri singurei, inteligența emoțională ne rămâne mai la îndemână, bunătatea și empatia fiindu-ne mai degrabă instincte decât vreo teorie revoluționistă.


Dacă înțelegi că inima spune adevărul mereu, transferă calitățile minții în aceasta, acordând-o precum un instrument muzical, astfel încât în momente grele și vesele să cunoști clapa potrivită.


Ca de fiecare dată, închei pe o notă pozitivă și ofertantă. Deși vârsta îmi este de 20+, nu am dorit a face o listă atât de cuprinzătoare, permițând să fie continuată măcar de 10 dintre voi. Hm, ce proiect interesant de echipă ar fi!


Oricum, să rugați toate timpurile prin care existați pe această planetă să vă îndrume spre a vă întâlni măcar odată (repet, la 50 e perfect!) cu eul vostru. Atunci, o să fiți iubire pură, în sfârșit!


Cu adorație,

o fată care și-l caută încă!



(Poți citi prima parte a acestui articol AICI.)




0773 123 246

  • YouTube

©2020 by KULT. All rights reserved.