Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

5 filme pentru decembrie



Cu toate că anul acesta am stat în casă mai mult decât în afara ei, recomandările cinematografice sunt mereu bine venite. Nu spun doar eu, am întrebat prin jur și mi s-a confirmat cu încredere.


Deși vă doresc să vă bucurați la maxim de aerul rece, curat și de evenimente caritabile, propun să ne îndepărtăm de clasicul ”Home Alone” și să vedem cadre care deși includ vara, ne încălzesc pe interior alături de vreun biscuite (unul singur, nu încurajăm mâncatul inconștient), un ceai de sezon, o păturică sau companie dragă.


Vă îndemn spre vizionarea următoarelor:


1. The Red Tent (2014), dir. Roger Young

Traducere: Cortul roșu


“a daughter is as strong as her mother is”


Pentru adevărate emoții și înțelegeri ca între femei, simțim nevoia de a vedea protagoniste care trec prin experiențe mai mult mai sau puțin asemănătoare cu viața reală. Dina, personajul principal, ne seamănă prin gen, iubirea purtată pentru membrii familiei largi, respectiv împărțită cu lumea diferită, regală a soțului ei, provenit chiar din îndepărtatul Egipt.

Deși simt dragoste la prima vedere, aceasta este singura asemănare a lor cu o feerie. Povestea Dinei și al lui Shaleem va fi încheiată sângeros din motive culturale și răzbunarea rudelor ei asupra tuturor bărbaților din acel teritoriu. Continuând cu titulatura de simplă bonă față de propriul ei copil și părăsirea castelului în care, în vremurile bune, era respectată, Dina își petrece viața ca o moașă binecuvântată și sora vizirului, cititor al visurilor.


Cu inspirații biblice și o perspectivă deosebită a legăturii dintre femei frumoase și binecuvântate cu darul nașterii, ambele părți ale acestui film sunt o capodoperă extrasă din poveștile Vechiului Testament, o idilă dureroasă care ne aduce în atenție câte poate îndura un om pentru iubire. Iubire de mamă, iubire de soț, iubire de părinte.


Ca acesta: Întoarcerea la Eden (1983), Florile din pod (1987), Story of Women (1988)



2. Miracles from Heaven (2016), reg. Patricia Riggen

Traducere: Miracole din Paradis


“faith is the only true shelter”


Dacă sunteți ca mine și considerați că odată la două luni un plâns este sănătos, însă nu aveți (din fericire) motive adevărate, vă invit să luați șervețele și să dați play acestui film.


Focusat pe boala subită a unei fetițe dintr-o familie cu trei fiice blonde și năzbâtice, până atunci echilibrată și fericită, Miracles from Heaven include păstrarea dureroasă a speranței, nelămuriri medicale, inspirație reală și multe motive ca să mulțumești sau cel puțin să fii recunoscător pentru tot ce ai și mai ales pentru ce nu ți-a fost dat să trăiești.


Familia Beam întrunește calitățile americane tipice până când fetița mijlocie Anna se trezește într-o noapte cu o durere nedefinită de medicina actuală. Rutina casă-școală-distracție este întreruptă brusc de vizite la spital, examinări ale specialiștilor și numeroase lacrimi. Trasată pe două planuri, acțiunea se învârte în jurul dezvoltării bolii, respectiv comportamentul mamei care roagă universul și îmbracă, în fața normelor medicale restrictive, înfățișarea de mamă urs care își salvează copilul.


Voluntariatul mi-a dovedit că oamenii în suferință sunt speciali, nu pentru ce nevoi au, ci pentru câtă putere poartă. Zâmbetele lor sunt rare, conțin adevăr, problemele nu le încep de la ce mâncăm mâine sau dacă dăm test la mate, ci dacă vor prinde următoarele ore.


Nu te lăuda sau plânge de ceea ce ai, până când nu vezi cum este de fapt și pentru toți ceilalți.


Ca acesta: Eat, pray, love (2010), Little women (2019)




3) NOAH (2014), reg. Darren Aronofsky

Traducere: Noe


“he chose you for a reason”


Cu toții știm povestea cu Noe, arca și ploaia infinită. Mi se pare că aceasta este basmul pe care ni-l împărtășeau bunicii pe fundalul oricărei furtuni care ne speria. Regizat de Darren Aronofsky, câștigător al Premiului Oscar pentru cel mai bun regizor, filmul aparține genului „dramă de familie”.


Într-o distribuție formată din Emma Watson și Russell Crowe, emoția transmisă nu poate fi numai de fericire, existând drame de identitate, de familie și războaie civile, însoțite de o filozofie a recăpătării valorilor chiar și după Apocalipsă.


În aceasta arcă, pe lângă perechile de animale, călătorește pe apă înspre noul început și familia lui Noe, soția, cei trei fii ai săi și o fată salvată în plină aventură care creează dezbinare între sufletele fraților și o nouă lecție pentru Noe, slujitorul voinței atotputernice din care învață să extragă și iertare, nu doar justiție.


Ca acesta: Frank and Lola, Vălul pictat (2006), Anotimpul vrăjitoarei (2011).



4) Red Riding Hood (2011), reg. Catherine Hardwicke

Traducere: Scufița Roșie


“your fear makes the wolf bigger”


De-a lungul acestui secol, Disney a regizat numeroase povești ale copilăriei noastre. În anul 2011 a venit timpul Scufiței-Roșii, portretizată de Amanda Seyfried, actriță revăzută în Dear John sau Letters to Juliet.


În această ecranizare thriller-fantasy, o vedem alături de personaje nu doar romantice, cât mistice, ca vârcolaci și vrăjitoare, într-o acțiune care, din fericire, nu-și dezvăluie deznodământul decât în ultimele cadre.


Vă promit că nu vă prindeți cine este atacatorul satului întreg, iar Valerie, personajul principal, care până la uciderea surorii ei dorea să fugă pentru a-și împlini dragostea cu cel ales de ea, nu de părinți, își descoperă sentimentele împărțite în două: familie și răzbunare.


Multe au fost spuse despre scrierile originale ale fraților Grimm, care nu erau destinate copiilor din cauza distopiei înfățișate în care pedepsele celor răi erau mult mai atent descrise, însă filmul combină frumusețea și groaza în modul potrivit, atrăgând un public voluminos și aprecierile multora.


Ca acesta: Cinderella (2015), Beauty and the Beast (2017), Alladin (2019)



5) Mindscape (2013), reg. Jorge Dorado

Traducere: Tulpina Minții/Anna


“close your eyes now”


O producție cinematografică, thriller-psihologică, în vârstă de 7 ani. Relația dintre cei doi actori principali (Mark Strong și Taissa Faming) nu este obișnuită, având circumstanțele unei terapii în care psihologul poate vedea amintirile pacientei, pentru ca nu doar prin cuvinte să stabilească dacă ea a participat într-o crimă sângeroasă, suspectă sau nu.


Conform motto-ului: „Dacă pășești în mintea ei, nu mai ieși”, necesitatea de a descrie personajul principal, Anna, ca fiind sociopată sau, dimpotrivă, o simplă victimă a traumelor copilăriei care au ieșit la lumină în urma unei crime, devine plină de piedici și contradicții pentru personajul John Washington, doctorul și investigatorul ei.


Ca acesta: The Curious Case of Benjamin Button (2008), The Age of Adaline (2015), Contratiempo (2016).



Redactarea acestui articol a fost încurajată de „5 filme care te pot face să uiți de rutină” și „Cele mai bune seriale pe care le recomandă tinerii” , alte materiale care s-ar putea să te inspire..


Permite ca filmul să rămână o plăcere, nu să devină o rutină.


Tags:

Subscribe

Ce-ți recomandăm

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Subcribe

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.