5 lucruri pe care mi-aș fi dorit să le știu înainte să intru la liceu

Lăsând la o parte contextul actual al pandemiei, care ne-a distorsionat tuturor percepția timpului în ultimul an, cred că toată lumea este de acord cu un lucru: adolescența, și anume: anii de liceu, trec neobservați peste tine.

Eram în clasa a noua și, cu emoții, treceam pentru prima dată pragul Colegiului; apoi m-am trezit brusc, la jumătatea clasei a unsprezecea.


Ultimii doi ani și jumătate par că au durat o veșnicie, și în același timp, s-au scurs fără să-mi dau seama. Dacă mă uit înapoi la fata de cincisprezece ani, cu părul proaspăt vopsit albastru, dornică să vadă ce urmează să îi ofere capitolul nou-început, văd o persoană cu totul diferită față de cea de astăzi. Și mă bucur! Schimbarea inevitabilă, de altfel, a fost generată de tot felul de trăiri și momente prin care am trecut. Deși nu a fost totul lapte și miere, cel mai important este că am învățat ceva nou în fiecare zi; lecții care mă vor ajuta mai târziu în viață.


Dacă aș putea să vorbesc cu eu din trecut, i-aș da, totuși, câteva sfaturi care să o pregătească pentru avalanșa de sentimente care vor urma:


1. Prejudecățile încă există. Și se țin chiar bine!


Poate eu am fost de vină, fiindcă am pornit de la început cu impresia greșită că, odată ce am intrat la liceul dorit, voi fi înconjurată de cei mai cool oameni, cu preocupări similare. Și chiar așa a fost, pe de-o parte. Am închegat prietenii solide cu diferiți colegi, însă nu neapărat de clasă.


Realitatea este că poți avea ghinionul să pici într-un grup, o clasă, unde indivizii nu îți împărtășesc aceleași viziuni sau principii. Ceea ce nu este, în esență, o tragedie! De fapt, e un lucru perfect normal și firesc, fiindcă fiecare este diferit. Devine, însă, un ghinion, în momentul în care discrepanțele între colegi nu se manifestă în moduri neapărat etice sau civilizate.


Adolescența este încă o parte a copilăriei. Răutățile tipice școlii generale, cum ar fi alergatul prin clasă, pârâtul sau alte preocupări, vor fi înlocuite cu bârfa, zvonurile și alte forme puțin mai complexe de malițiozitate.


Dar, adolescența este și vârsta la care caracterele ni se formează; încă explorăm lumea și pe noi înșine; ne conturăm personalitatea. Respingerea de către un colectiv poate avea, deci, consecințe dureroase. Mai ales atunci când eșecul de a ne integra vine pur și simplu din prejudecățile lipsite de sens ale celorlalți.


Bârfele trec, la fel și micile lor glumițe.

Fie că te cerți cu colegii tăi legat de ce înseamnă adevăratele valori, fie că râd de tine și de hainele pe care le porți, sau de muzica pe care o asculți, sau pentru că tu ești mereu cu o carte în mână și e lame sau, evident, o faci doar pentru că „încerci să te dai mare”, important e să nu pui la suflet tot ce auzi. Bârfele trec, la fel și micile lor glumițe; tu nu trebuie să te schimbi doar pentru a intra în grațiile unor oameni care nu te merită. Ar trebui, chiar, să te feliciți, dacă pasiunile și principiile tale sunt sincere și nu acționezi doar după cum bate vântul sau cum se schimbă trend-ul.


2. E normal să nu excelezi în toate domeniile.


Am observat că, pe internet, au apărut tot felul de glume și postări legate de noțiunea de „former gifted child”- copilul care era constant felicitat pentru rezultatele exemplare obținute la școală și care, cu cât înaintează în vârstă, nu mai poate ține pasul cu standardele.


Și eu am fost acel copil, care se plimba pe la toate olimpiadele și venea mereu la școală cu temele pregătite. Când am început liceul, inițial, mi se părea că mă las pe tânjeală; nu înțelegeam ce se întâmplă cu mine - unde e eleva de nota zece?


Din fericire, nu mi-a luat mult să-mi dau seama că motivul pentru care nu mai fac eforturi colosale în toate domeniile, e pentru că e imposibil.


În generală, materia era ușoară, simplă; pentru majoritatea orelor era suficient să dedici zece minute pe zi ca să iei nota maximă la un test sau ascultare. Așa că, la liceu, unde lucrurile se complică oarecum, e greșit să pornim cu aceeași mentalitate- că trebuie să fim perfecți, că ne trebuie nota de zece peste tot. Fiecare are diferite interese, pasiuni, înclinații, unele chiar independente de ceea ce se predă școală, dar cu la fel de mare importanță.


...într-o notă nu intră doar cunoștiințele tale sincere și corecte dintr-un domeniu.

Mai mult decât atât, într-o notă nu intră doar cunoștiințele tale sincere și corecte dintr-un domeniu. Mai sunt la mijloc și deadline-uri, litere mâncate, cuvinte scrie greșit, la repezeală, timp insuficient de rezolvare a subiectului mulți alți factori, care contribuie la scorul final care va apărea în catalog. De fapt, de aceea, atunci când intri la liceu, îți alegi un profil; ca să te axezi pe materiile care se presupun că îți vor folosi cel mai mult.


Cum, în esență, mergem la școală pentru a învăța, continuă să înveți ce îți place și ce te interesează, fără stres. Eu am avut noroc, fiind înconjurată de adulți, de la părinți până la profesori, care m-au susținut, indiferent de calificative sau note, știind că acestea nu-mi reprezintă întotdeauna valoarea reală.


Din păcate, e mai greu pentru cei ai căror familii nu îi susțin. Indiferent de situație, încearcă să te gândești că, așa cum probabil nu îți amintești de nota de la istorie din clasa a cincea la testul din semestrul II, nici peste câțiva ani nu vor conta prea mult notele din liceu.


3. Anturajul contează.


Experiența de licean este, de multe ori, sinonimă cu prima dragoste, prietenii adânci sau noi relații, care vor juca un rol fundamental în formarea noastră în următorii ani. Iar naivitatea și lipsa de experiență a vârstei ne pot duce, uneori, pe căi greșite.


Și nu, nu mă refer la clasicele avertismente legate de droguri sau „ai grijă să nu intri în grupuri periculoase”. Mă refer la prieteniile care se formează inocent, dar care nu aduc nimic bun.


În liceu, ai ocazia să cunoști fel și fel de oameni. Însă nu mereu îți dai seama, de la bun început, cum se poartă ei dincolo de băncile școlii.


Poate chiar dorința de a ne integra într-un colectiv ne împinge la tot felul de legături cu diferiți colegi. Și suntem atât de orbiți de nevoia de apartenență la un grup social distinct, încât nu mai ținem cont de schimbările în rău ce se pot produce.


Toată lumea ne poate fi cu ușurință prietenă la un suc, la o petrecere, în excursii, la râs și voie bună. Dar asta nu înseamnă că aceeași oameni vor rămâne lângă tine când vei avea nevoie, că ai ceva de învățat de la ei sau că ei te apreciază sincer pentru cine ești.


Pe scurt dacă o prietenie, o relație de orice fel îți produce mai mult disconfort, neîncredere în sine, decât ajutor, sprijin, timp plăcut- atunci părăsește-o. Ia o pauză, adună-te. Găsește persoane cu care să poți vorbi de la egal la egal, cu care să te simți bine.


4. Ai toate oportunitățile în față. Profită!


Cred că lucrul la care mă așteptam cel mai puțin a fost câte șanse mi-a oferit liceul, și cât am avut de învățat din ele. Începând cu clasa a noua, vor începe voluntariatele, recrutările la Consiliul elevilor, la tot felul de asociații, proiectele internaționale Erasmus, concursurile inovative pe tot felul de subiecte, cursurile de dans, teatru sau zeci de alte activități. Iar sfatul meu este simplu: înscrie-te la cât mai multe!


Nu pot să sintetizez într-un paragraf ce a însemnat pentru mine schimbul de experiențe din Lituania, ce oameni extraordinari am cunoscut la Clubul de Scriere Creativă din cadrul liceului, sau cât m-am distrat să mă costumez în prințesă Disney și să pictez copiii pe față la voluntariat la Festivalul de Teatru. Acestea, și muuuulte altele, sunt acțiuni la care am participat fără să trec printr-un proces riguros de recrutare, fără să am nevoie de calități speciale; pur și simplu am aflat de ele la școală. Și m-am înscris.


...dacă vin diferiți reprezentanți să vorbească întregii clase despre un grup de voluntariat, bagă de seamă cu atenție.

Așa că, dacă vezi un flyer pe coridor, dacă un profesor îți spune de vreun proiect care se desfășoară în apropiere, dacă vin diferiți reprezentanți să vorbească întregii clase despre un grup de voluntariat, bagă de seamă cu atenție. Acestea sunt experiențele din care înveți, te dezvolți, te distrezi.


Desigur, nu trebuie să participi la toate evenimentele, să faci toate lucrurile, până la epuizare - dar e important să încerci, ca să găsești ce îți place.


Ieși din zona ta de confort, te întâlnești cu fel și fel de oameni, de situații. Acestea sunt printre cele mai dragi amintiri care îți marchează adolescența și te pot determina să faci alegeri care influențează semnificativ viața.


5. Ia totul ca pe o lecție!


Dramele, supărările și certurile vor trece. La fel și momentele frumoase, bucuriile. Vor urma etape noi ale vieții care vor aduce experiențe și trăiri similare, dar poate cu note mult mai serioase.


Important este să iei toate lucrurile care ți s-au întâmplat, și să încerci să înveți ceva din ele, pentru a nu mai repeta greșeli sau a nu îți mai cauza singur/ă suferință. Anii de liceu îți conturează un caracter, o bază pentru ceea ce urmează, dar schimbările, poate chiar radicale, vor fi inevitabile.


Noi suntem tot ce trăim și simțim, deci, în permanentă definitivare și cunoaștere a sinelui. Orice experiență prin care trecem e o lecție, un avertisment, un exercițiu. Și trebuie să știm cum să preluăm lucrurile bune și să le îndreptăm, pe viitor, pe cele rele.


Am pus pe hârtie toate aceste sfaturi. Cum nu mă pot întoarce în trecut, rămâne un singur lucru de făcut- să le privesc ca și cum ar fi scrise de eu din viitor, și să continui să le aplic. Încă mai am un an și jumătate de liceu și vreau să fac din timpul în care mi-a rămas ceva la care să pot privi înapoi cu drag.


Related Posts

See All

Subscribe

Ce-ți recomandăm

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Subcribe

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.