Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

Alexandru cel Mare a ajuns până în India și nemții au pierdut războiul

De ce istoria este logică și nu plictisitoare

Istoria reprezintă una dintre cele mai importante discipline, indiferent dacă vorbim despre școală sau despre viața de zi cu zi. Prima întâlnire cu istoria diferă de la persoană la persoană. Majoritatea o întâlnește pentru prima oară pe băncile școlii, unde poate deveni destul de repede un adevărat chin, fiind de multe ori asemuită cu „toceala” și cu ani, războaie și o sumedenie de detalii aparent inutile pe care trebuie să le reținem, care, la prima vedere, par complet inutile.


Tot în perioada aia am început să mă documentez pe cont propriu și am ajuns să îndrăgesc istoria.

Eu m-am întâlnit pentru prima dată cu istoria prin intermediul jocurilor video. De pe la opt-nouă ani am început să descopăr lumea jocurilor de strategie cu Age of Empires II, joc pe care încă îl îndrăgesc și care ocupă un loc special în inima mea. Tot în perioada aia am început să mă documentez pe cont propriu și am ajuns să îndrăgesc istoria. Ba chiar număram zilele până când voi ajunge în clasa a IV-a pentru a o face și la școală.


Extazul meu a fost degeaba. Au urmat nouă ani de istorie în care am realizat de ce materia aceasta este pusă în antiteză cu cele de profil real cum ar fi fizica sau matematica, deși nu este mereu cazul. Dacă istoria este predată cum trebuie, iar profesorul este dedicat (am întâlnit și asemenea cazuri, dar din păcate era prea târziu pentru mulți dintre colegii mei care deja își formaseră o opinie) atunci vei putea înțelege ce înseamnă cu adevărat această disciplină. Ceea ce lipsește cu desăvârșire atunci când ne este prezentată: cauzalitatea.


Ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer în legătură cu relațiile de cauzalitate vă voi prezenta două exemple. Primul face referire la descoperirea Americii de către spanioli. Pe atunci cea mai importantă resursă era reprezentată de condimente care veneau de cele mai multe ori din India. În 1453, Constantinopolul a căzut în fața Imperiului Otoman, astfel, formând o barieră între Asia și Europa care îngreuna comerțul cu această resursă. Asta i-a împins pe portughezi să ajungă în India, ocolind Africa, iar pe spanioli să se îndrepte înspre vest găsind, din întâmplare, un nou continent.


În școală aceste evenimente s-ar fi prezentat copiilor ca lecții total diferite...

Un alt exemplu ar fi Revoluția Franceză de la 1789. Cu 40 de ani în urmă francezii s-au luptat cu britanicii în Războiul de Șapte Ani și au pierdut. Victoria britanicilor a fost totuși costisitoare așa că au fost nevoiți sa mărească taxele în coloniile americane. 20 de ani mai târziu, americanii și-au declarat independența, astfel dând naștere Statelor Unite ale Americii. În războiul lor de independență au fost ajutați de francezi care, ulterior, au fost nevoiți să mărească taxele pentru a-și recupera banii. Aceste taxe au dus la revolta populației, revoltă care a culminat în Revoluția Franceză si ridicarea la puterea a lui Napoleon Bonaparte. În școală aceste evenimente s-ar fi prezentat copiilor ca lecții total diferite, nearătând legăturile dintre ele.


Un lucru care n-ar putea fi dat drept exemplu vine chiar din clasa a IV-a din care îmi aduc aminte nume precum Alexandru cel Mare, Carol cel Mare și Ecaterina Teodoroiu. Aceste persoane au trăit la 1000 de ani diferență una față de alta. Eram, într-adevăr, confuz. Cu toții eram. Lecțiile de istorie nu ar trebui să fie complexe, în special în școala primară, așadar trebuie să ne gândim cum arată primul contact al copilului cu istoria. Nu evenimentele sau personalitățile contează, ci logica din spate.


De multe ori istoria (și restul științelor sociale) este văzută ca fiind o materie „ușoară”...

În școala gimnazială și la liceu lucrurile sunt ceva mai așezate. Se respectă o ordine cronologică și temele abordate nu sunt deloc complicate, iar materia pe un an seamănă destul de mult cu scenariul unui film, având început și sfârșit. La polul opus, în clasa a IV-a, istoria arăta ca un sitcom în care episoadele nu au legătură între ele. Cu toate acestea, elevii tot nu sunt încurajați să gândească, ci să memoreze. Rareori întâlnești profesori care sunt dornici de a-ți stimula creierul și pun întrebări de genul: „cum credeți că a reușit Rusia să colonizeze Siberia?” sau „voi cum ați fi procedat?”. De multe ori istoria (și restul științelor sociale) este văzută ca fiind o materie „ușoară”, în timp ce matematica sau fizica reprezintă repere pentru succes, de multe ori argumentul „oricine poate să rețină ani”, fiind folosit. Fix aici este problema sistemului de învățământ. Dacă oricine poate reține ani, atunci de ce ne mai concentrăm asupra lor așa de mult? În centrul atenției ar trebui să fie gândirea logică, dezbaterea și curiozitatea. Fără aceste trei elemente acele câteva ore pe săptămână de istorie se transformă în exerciții de memorare și nimic mai mult.


Nu zic că istoria ar trebui predată timp de trei ore pe zi pentru a se putea explica toate relațiile de cauzalitate, dar am putea să nu mai prezentăm evenimente istorice ca fiind izolate de restul lumii. Lumea este mare și plină de civilizații, evenimente și personalități complexe care, de dragul timpului, nu pot fi prezentate în detaliu. Din acest motiv am putea să ne focusăm ceva mai mult pe dezvoltarea gândirii și a logicii copiilor, nu pe capacitatea lor de a memora ani sau „fapte de vitejie”. Nu trebuie să enumerăm factorii care au dus la Revoluția Franceză. Trebuie să putem să-i găsim noi.


Istoria poate fi și gândită, nu doar învățată.

Subscribe

Ce-ți recomandăm

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Subcribe

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.