• Platon Paula

Cum e să studiezi în Anglia?

Updated: Sep 30


Fotografie din arhiva personală

Mircea Pavlov este un proaspăt absolvent al Facultății de Politică și Relații Internaționale la University of Greenwich, Londra. El este un tânăr, în vârstă de 23 de ani, din Republica Moldova, care a făcut liceul în Roman și a ales să-și continue studiile în străinătate.

Cum de ai ales să faci școala în Londra/străinătate?


Nu am ales eu Londra, ci Londra m-a ales pe mine, cred.


Fac parte din categoria de oamenii care își au viața aranjată conform unui plan/structură (naivitatea unui copil de 15 ani). Când am început să fac liceul eram sigur că următoarea destinație avea să fie Academia de Studii Economice la București. Visam și îmi doream să capăt această experiență de student internațional după hotarele României, dar nu m-am focusat pe aceasta până în clasa a 11-a, când o doamnă profesoară, care venise de la o ședință sau simpozion, mi-a zis că este o agenție pe nume Edmundo care ajută studenții cu admiterea la diverse facultății din Europa.


Cumva am fost intrigat și am decis să completez formularul. Am fost contactat de unul dintre consilierii Edmundo și așa dorința mea de a studia în Marea Britanie s-a transformat într-un scop bine determinat.


De ce Marea Britanie, sau, mai bine zis, Londra? Mereu îmi doream să vizitez această țară/oraș datorită culturii și istoriei, iar, cel mai important, așa simțeam atunci. Când lucram asupra dosarului de aplicare, consilierul m-a întrebat de câteva ori dacă sunt sigur că vreau să pun pe listă doar Marea Britanie ca și destinație de studiu.


Uite așa o decizie spontană mi-a schimbat viața.


Cum te-ai pregătit din punct de vedere psihic? Ce ai făcut exact pentru admitere?


Procesul de admitere nu mi s-a părut atât de dificil. Am început să lucrez asupra dosarului la începutul lunii septembrie a clasei a 12-a. Mi-am creat un cont pe Ucas.com unde am completat formularul cu datele personale, am încărcat eseul personal, două scrisori de recomandare de la doi profesori și mi-am ales acele 5 universități care mi-au surâs mai tare. După ce am apăsat pe butonul Submit, la câteva zile am și primit Conditional offers (un set de condiții ca să fii admis: nota de la BAC și IELTS).


Cum m-am pregătit psihic? Ca orice persoană, avem mai multe întrebări decât răspunsuri. Ce m-a ajutat pe mine a fost, după ce am confirmat la ce universitate voi merge, să fac legătura cu un student de acolo/aici. Datorită consilierului meu, am început să comunic cu un student care își făcea studiile aici, la University of Greenwich, și mi-a fost de mare ajutor. Mai ales cu o lună înainte de plecare, ne sunam din ce în ce mai des discutând despre viața de student, dar și despre viața în afara campusului.


Cum te descurci acolo? Ți-a fost ușor să te acomodezi?


Chiar dacă am crezut că plecarea de acasă la vârsta de 15 ani, ca să urmez colegiul în România, m-a pregătit emoțional și psihic – nu e chiar așa. Primul an mi-a fost destul de greu. Nu m-am implicat în niciun fel de activități extracurriculare din cauza volumului mare de informație, șocului cultural și a barierei lingvistice. Începând cu al doilea an, am început să savurez viața de student.


Un prieten în primul an mi-a zis că Londra este orașul care pe mulți îi doboară și că am două opțiuni: să cedez și să mă întorc acasă sau să lupt pentru locul meu aici. Știți ce alegere am făcut, dacă împărtășesc acest articol cu voi.


Fotografie din arhiva personală

Cum e viața în Londra? Ce își place și ce nu?


Îmi place foarte mult modul de a gândi și lejeritatea cu care iau deciziile. Britanicii divizează iscusit munca de timpul liber punându-se mereu pe primul loc. Un alt aspect este cultura. Combinația dintre arhitectura modernă și cea antică este unul dintre lucrurile care m-a fascinat din prima. Fiind un oraș foarte mare, Londra este pe placul tuturor: cei care vor liniște se pot retrage în parcuri, muzee, etc. Iar pentru cei activi și dornici de a investi în dezvoltarea proprie, o sumedenie de oportunități.


Ca și țară, Marea Britanie își are dezavantajele ei. Chiria, fiind destul de costisitoare, variază în funcție de zona în care alegi să stai. Cu cât locuiești mai departe de centrul Londrei, prețul scade însă pierzi foarte mult timp să ajungi de la o destinație la alta. Și precum timpul este foarte prețios într-un oraș atât de mare, riști să pierzi anumite oportunități.


Ai de gând să te întorci în țară și să schimbi ceva sau în Chișinău?


Este una din întrebările care mi se pun foarte des. Momentan, nu sunt pregătit să mă întorc acasă. De abia am început să mă descopăr pe mine și lumea.


Cred că și de la distanță poți face o schimbare și crea un impact acasă. Anume, cu acest scop s-au înființat o varietate de proiecte de voluntariat faine prin care mi-am restabilit conexiunea cu pământul natal.


Cum sunt cursurile acolo? Dacă se bazează mai mult pe practică sau dacă crezi că toate sunt folositoare și te vor ajuta mai încolo?


Programul este foarte lejer. Sistemul se bazează mai mult pe studierea individuală decât pe predare. Cursurile sunt structurate mai mult pe partea teoretică decât pe cea practică. Doar că modalitatea de a însuși termenii de bază, de a analiza și de a compara anumite aspecte diferă față de România.


Cursurile au menirea să-ți pună baza și să te familiarizeze cu un anumit domeniu. Informația primită te ajută să înțelegi ce ramură din domeniul respectiv îți este mai aproape și deja cum vei folosi această informație, este la discreția fiecăruia.


Cât de mult te-a ajutat că ai făcut cursurile acolo? Cum te-a dezvoltat și dacă ți-a schimbat viziunea asupra lumii?


Am absolvit Facultatea de Politică și Relații Internaționale. O facultate bazată pe multă istorie, filosofie și pe analiza relațiilor de cooperare dintre țări. Datorită materialului predat, am reușit să-mi formez o bază și să pricep lucrurile din alt punct de vedere. E foarte captivant să vezi cum anumite teorii filosofice scrise prin secolul al XVII-lea de Immanuel Kant sau Thomas Hobbes sunt atât de relevante în zilele noastre și explică atât de bine comportamentul statelor.


Referitor la partea „cât de mult m-a ajutat faptul că am o diplomă de la o universitate din Marea Britanie", încă nu am reușit să o folosesc la justa ei valoare. Angajatorii de cele mai multe ori se uită la secțiunea „work experience” și abia după la ce universitate ai studiat.


Nu contează dacă ai făcut facultatea în Marea Britanie, România sau Moldova. Sunt studenți care ne-au demonstrat că prin perseverență și muncă poți ajunge departe. Eu am simțit că trebuia să fac acest pas și nu regret.



Fotografie din arhiva personală

Comunicarea cu oamenii. Ai întâmpinat câteva dificultăți pe partea de comunicare, de realizat prietenii?


În primul an am avut și mai mult din cauza barierului lingvistic pe care mi l-am impus eu singur la nivel psihologic. Doar că la un moment dat obosești să te gândești ce ar fi dacă făceam așa și începi să capeți aceea doză de încredere de care ai nevoie. Odată ce ai început să crezi în tine, totul începe să se schimbe în jurul tău.


Mi-am lărgit enorm de mult cercul de networking prin proiectele de voluntariat și am avut ocazia să învăț din greșelile/lecțiile împărtășite de alții.


Ai recomanda altora?


Nimic nu se întâmplă fără vreun motiv. Îmbrățișați orice lecție/situație și învățați ceva din ea. Ascultați-vă vocea interioară și, dacă simțiți că sunteți într-un nor de ceață, nu vă forțați. Luați-vă ceva timp de cercetare, analiză și, cel mai important, de procesare a informației.


Aș recomanda acest tip de experiență și altor studenți. E un proces complex prin care înveți atât de mult și care te formează ca om. Am ales să-mi dau fricile la o parte și să lupt pentru visul meu. Tu ce ai decis?


0773 123 246

  • YouTube

©2020 by KULT. All rights reserved.