Cât de reale sunt b.i.f.-urile?


Ce este un „b.i.f.”? v-ați întrebat, cel mai probabil, în momentul în care ați citit titlul. În cazul în care nu îi știți sensul, acest cuvânt provine din engleză și înseamnă best internet friend (cel mai bun prieten de pe internet).


De când social media a început să ne ajute mult mai mult în a comunica cu alții, am început să ne lărgim orizonturile în privința informării și să avem ocazia de a cunoaște și altfel de persoane, prin intermediul internetului. Acest tip de cunoaștere nu se aplică numai în cazurile aplicațiilor de social media sau dating, ci și în cazul forumurilor. În ziua de azi, majoritatea nu mai apelează adesea la un schimb de replici pe un forum oarecare, ci prin mesaje, vorbind ori cu cineva apropiat, ori cu cineva de care vrea să se apropie. Desigur, aceste lucruri se pot face și prin facetime (sau „hai să ne vedem pe camera web”).


...„voiau să pară profunde, dar erau stupide”.

Există o mulțime de metode prin care poți da din întâmplare peste cineva pe internet. Sunt însă puține cazuri în cadrul cărora oamenii cu care vorbești virtual (și pe care probabil nu îi vei întâlni vreodată) să țină legătura cu tine pe o durată lungă de timp. De obicei, este vorba de interes, altă dată de timp, dar motivele sunt relative. O prietenă mi-a spus o dată că, după ce a folosit pentru mai mult timp o aplicație de dating, i se părea că discuțiile pe care le avea acolo „voiau să pară profunde, dar erau stupide”.


În urmă cu doi ani, confesam deschis cuiva: „Faptul că am întâlnit persoanele cu care am scris și cu care am devenit prietenă m-a ajutat să cresc din punct de vedere emoțional, pentru că nu am crezut vreodată că nu le voi întâlni și întotdeauna mi s-a spus că prieteniile pe internet nu au un viitor.”


Probabil nu sunt singura care a pățit să fie izolată în realitate de anumite cercuri de oameni sau criticată pentru că aveam un stil diferit de exprimare/îmbrăcăminte etc. Cu toate acestea, am fost printre norocoșii care au putut să se refugieze în alte medii care necesitau comunicarea. Deși inițial nu voiam să discut cu nimeni pe chat, în mod direct, m-am angajat în cadrul unui forum a unui joc online. A fost șters între timp, dar am păstrat legătura cu persoanele pe care le-am cunoscut acolo. Forumul cuprindea de toate, pornind de la role play games la sală de jocuri și lista poate continua.


Am descoperit câte lucruri aveam în comun cu toate fetele respective (și câțiva băieți), ceea ce m-a speriat inițial, pentru că majoritatea chestiunilor erau probleme ce nu țineau de noi și de generația noastră, dar ne afectau în mod direct. Un prim pas important a fost să mă înscriu în cadrul unui role play și să rup bariera forumului, adăugându-le pe fete pe Facebook, ca să putem comunica mai bine. Până în momentul acela avusesem doar răgazul să scriu un fanfic și să mă alătur unui fanclub al unui anime. Lumea din cadrul fanclub-ului voia să avem și un RPG cu tematica anime-ului, deci am vrut să mă pregătesc, ca să știu despre ce e vorba și să nu mă fac de râs. Role play game-ul în sine era un loc unde puteai crea un topic cu o „estetică” adecvată, scriind o poveste cu un plot ce putea da pe spate, ca mai apoi fiecare să vină cu personajul său propriu (a cărui înfățișare o puteai alege după bunul plac) și, astfel, se crea o linie a acțiunii cu fiecare replică în cadrul acestui punct de început.


...lucrurile aveau să se schimbe și să-mi descopăr mai bine pasiunea de a scrie și, totodată, pe mine însămi.

Dar de ce ai face asta? probabil vă întrebați. Nu știi că e puțin ciudățel să adaugi persoane așa, fără să le cunoști? Da, sunt conștientă de asta, dar nu știam cum altcumva să luăm legătura mai bine, ca să facem role play game-ul mai fain și să ne putem distra. Eram timidă și inițial nu discutam cu fetele, ci mai mult le priveam din umbră, până când au încercat și ele să mă bage în seamă și am început să le răspund din ce în ce mai frecvent și mai deschis. Îmi plăcea să fiu băgată în seamă, nu am de ce să mint. În realitate nu prea se întâmpla asta, ci mai mult eram o umbră a nimănui. Datorită comunității pe care aveam s-o conturăm, cu toate acestea, lucrurile aveau să se schimbe și să-mi descopăr mai bine pasiunea de a scrie și, totodată, pe mine însămi.


Ca orice ființă umană, am avut low points, iar mereu când ajungeam la margine, nu trebuia decât să-mi iau telefonul în mâini, să intru pe chat-ul grupului nostru și să le scriu. Mereu avea să-mi răspundă cineva, mai devreme sau mai târziu și să vorbească cu mine, uneori chiar să mă sune, până când aveam să mă calmez și să nu fac nimic greșit.


În ultimul timp am observat cum prietenii de pe internet îmi sunt mult mai aproape decât cei din realitate, cei din urmă fiind superficiali și lăsându-mă de cele mai multe la greu, cu excepția câtorva persoane. Și m-am întrebat: de ce? Fiindcă nu mă pot avea aproape sau nu mă au pe cap, deci încearcă să compenseze asta prin prezența cuvintelor scrise și susținerea emoțională? Da, cel mai probabil. În plus, nu a intervenit niciodată vreo stânjeneală atunci când le confesam ceva, stânjeaneală prea bine cunoscută, fiindcă în viața de zi cu zi nu toată lumea știe cum să consoleze pe cineva aflat în necaz, deci se fâstâcește și tu tot nemulțumit rămâi.


Nu mai există spațiul care să ne despartă, distanța pe care mereu dădeam vina, ci doar timpul...

Situația actuală, era digitalizată în care ne aflăm, ne ajută să ne conectăm cu oameni de oriunde și oricând, indiferent de cultură, naționalitate ș.a. Acesta nu poate fi decât un avantaj uriaș, deoarece, precum a relatat o prietenă, se produce „ruptura aia în spațiu”. Nu mai există spațiul care să ne despartă, distanța pe care mereu dădeam vina, ci doar timpul, fiindcă noi putem comunica fără impedimente. Un om aflat la distanță poate fi mult mai valoros decât cinci de la tine, de acasă, atâta timp cât rezonați la un alt nivel.


Câțiva ani mai târziu, am realizat scopul terapeutic pe care l-a avut grupul asupra tuturor și am băgat de seamă cum am început să mă comport după ce acesta n-a mai avut același efect asupra mea, după ce s-a spart gașca și au apărut dramele fără rost. Așadar, contează locul unde-ți faci astfel de prieteni, dar și conjunctura. Toate scriam, aveam un aer estetic și ne voiam a fi diferite, rupte de lumea care ne făcea rău într-o oarecare măsură. Ascultam același stil de muzică, ne făceam recomandări și ne păstram pe aceeași linie de plutire. Nu o să țin la nimeni altcineva precum am ținut și țin la ele. Dacă vrei să-ți faci prieteni printr-o aplicație de dating sau socializare, prin chat-uri și alte nebunii asemănătoare, nu garantez că totul va dura pe cât ți-ai dori și că va apărea același soi de sentiment.


Dacă vă găsiți un scop comun, încercați să clădiți ceva de la început, să creați, să aveți un proiect personal, precum au fost RPG-urile pentru noi, atunci e posibil contrariul. Fiindcă am avut asta, ne-a fost mai ușor să ne înțelegem și să ducem ceva la un (oarecare) bun sfârșit. Am depășit bariera superficialității care tinde să se iște odată cu crearea unei legături pe internet. Acum nu mai scriem la fel de mult, pentru că fiecare și-a ales un drum, dar continuăm să vorbim, fiindcă chat-ul încă e deschis și putem chiar să ne vedem. Ne chemăm la zilele noastre de naștere, comunicăm când avem chef să facem o vizită random sau doar vrem să ne vedem fiindcă ne e dor de o interacțiune fizică între noi.


E important, totodată, să nu dezvălui foarte mult despre tine nici pe rețelele social media...

Vor exista și situații nefericite, fiindcă nu poți rezona și păstra o relație bună cu toată lumea. Tocmai de aceea e important să ai grijă și să nu dai chiar din prima date despre tine persoanelor cu care vorbești, ci să vă descoperiți mai întâi. E important, totodată, să nu dezvălui foarte mult despre tine nici pe rețelele social media, atunci când dai accept oricui și le permiți să-ți vadă profilul și să ți-l parcurgă în lung și-n larg. Am avut paranoia aceasta, încă de când am văzut proiectul Take this lollipop și mi-am dat seama ce dublu tăiș are Facebook-ul, pe celelalte site-uri. De aceea e vital să fii precaut, vigilent, dar nicidecum naiv, când vine vorba de comunicare în mediul online.


Așadar, mitul conform căruia „legăturile pe internet nu sunt veritabile” nu este întru totul real, fiindcă situația este relativă. Contează de tine și de cum vrei tu să creezi o legătură cu cineva, indiferent de conjunctura prin care aceasta se întâmplă. Nu există scuze, ci doar oportunități de care nu ai putut profita în timp util, căci oamenii cu care rezonezi există, indiferent de loc, dar ține de tine să îi cauți.


DE CITIT

SUBSCRIBE

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Newsletter

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.