Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

Cum mi-am schimbat prioritățile în pandemie

Pandemia a început pentru mine ca un fenomen ce avea să sperie oamenii, să-i neliniștească și după să dispară, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

engin akyurt @ Unsplash

Nu a fost așa, lunile treceau, zilele la fel, iar totul părea din ce în ce mai rău. Am început să cred că va fi doar o „perioadă de curățare”, însă nu a fost așa. Coronavirusul continua să-și mărească impactul asupra lumii, iar lucrurile au început să scape de sub control… dacă au fost vreodată.


Organizarea vieții a devenit o prioritate


Înainte, nu eram atât de preocupat de modul în care îmi organizez timpul de zi cu zi, cum îmi gestionez energia pentru o perioadă mai lungă de timp. Mereu făceam doar ceea ce simțeam că în ziua respectivă și nu mă gândeam că ar trebui să-mi întocmesc un plan - să-i spunem - pentru a face lucruri cât mai utile pentru mine, dar probabil așa sunt majoritatea persoanelor în tinerețe.


După începerea acestei degringolade a întregii lumi, pot spune că am realizat că trebuie să mă aranjez mai bine, să-mi structurez altfel ideile pe care le am, pentru a-mi putea crea o imagine provizorie a viitorului pe care mi-l doresc și să fac o prioritate din mine. Adică, să reflectez mai mult asupra acțiunilor mele, să mă focusez asupra mea ca persoană și să încerc să mă dezvolt cât mai mult din orice punct de vedere.


Începând cu luna martie, m-am ocupat mai mult de partea mea culturală și spirituală.

Vreau să spun că am început să citesc mai mult, am reînceput să scriu articole, la un moment dat am încercat să-mi deschid un blog, dar m-am blocat la realizarea site-ului web. Pentru a face o schimbare, m-am apucat să citesc cărți pe care le-am considerat eu potrivite: „ABC-ul psihopatului de succes” (de Kevin Dutton), „Emoții date pe față. Cum să citim emoțiile de pe chipul uman” (Paul Ekman) și „Minciună și manipulare” (Yves-Alexandre Thalmann) sunt lecturile care „mi-au deschis ochii”, oferindu-mi ajutor pentru a descoperi lucruri noi...



Din prima carte, „ABC-ul psihopatului de succes”, mi s-au clarificat câteva dintre aspectele legate de calitățile unui om de succes, care nu trebuie neapărat să fie bun la toate, ci doar în domeniul în care activează. Totodată, mi s-a demonstrat că atunci când ești mai puțin afectat de părerile celor din jur, ai șanse mai mari de succes.


A doua carte „Emoții date pe față. Cum să citim emoțiile de pe chipul uman”, m-a ajutat să recunosc anumite emoții de pe chipul uman, practic să „citesc” fețele oamenilor. Evident, nu pot mereu avea dreptate, pot dibui uneori sau face o analiză instinctivă, dar cred că mă ajută să înțeleg mai bine specia umană și cum funcționează ea.


Ultima carte „Minciună și manipulare”, mi-a arătat cum pot detecta minciuna, dar și cum pot observa persoanele care încearcă să mă manipuleze pe mine sau pe cei din jurul meu. Totodată, am învățat cum aș putea și eu la rândul meu să fiu un bun mincinos și manipulator, dar promit că voi folosi aceste cunoștințe în scopuri nobile. Nu vreau să credeți că mă dau drept expert în acest domeniu, pentru că nu sunt și nici nu cred că voi fi, dar sunt de părere că, personal, aceste cunoștințe îmi vor fi folos.

Schimbarea atitudinii


Aș spune că această pandemie m-a ajutat într-un fel sau altul (nu, asta nu înseamnă că îmi place ceea ce se întâmplă la momentul actual). În timpul acestui an, am avut parte de un declin despre care v-am vorbit anterior în articolul „O provocare, o luptă, 2020 sub lupă (trageți un ochi și acolo… merită, zic eu). Totul părea că este pierdut (asta se întâmpla undeva prin ianuarie-februarie). Am început să cred că am eșuat în viață și părea că nici nu am apucat să îmi joc cele mai bune cărți. Mă simțeam dezamăgit de mine și de ceea ce nu am reușit să realizez până atunci.


Însă, la un moment dat, în timp ce eram doar eu și cu mine, mi-am dat seama că pot să o iau de la capăt.

Părea că lumea primește un restart și că mulți sunt nevoiți să reînceapă „nivelul” sau să se oprească pentru puțin timp la el. Eu eram în afara jocului, dar acum era șansa mea să revin și așa am și făcut. Mi-am adunat toate forțele, tot ce știu că pot să fac mai bine și m-am aruncat din nou cu capul înainte, fără frică și cu speranța că de această dată voi obține câteva victorii. Acum, am început facultatea și odată cu asta dau de o nouă provocare și presimt că voi folosi unul sau doi ași din mânecă. Prin asta, vreau să spun că voi da tot ce am mai bun pentru a reuși, pentru a mă face remarcat, ca în final să pot fi mulțumit de mine și de munca mea.


Alege-ți aliații


De multe ori aud: „Viața este grea, trebuie să te descurci pe cont propriu.”, „Nu te încrede în nimeni, vei fi trădat.”, dar din toate acestea, eu o să aleg asta: „Viața e ca un joc”. Poate nu e cea mai bună comparație, poate nu mulți dintre voi veți rezona cu ea, însă uneori distracția se îmbină perfect cu jocul, astfel încât e o șansa de neratat pentru a mai diversifica și „sparge” monotonia rutinei.


Oamenii cu care am ales să mă înconjor în ultimul timp au fost aleși cu grijă, dar nu acum, ci în timp, însă recunosc că m-am înșelat în privința unora. Ce vreau să spun, e că am avut uneori încredere în cine nu trebuia, iar ulterior și-au dat arama pe față.. Aleg acum să am în jurul meu oameni de calitate, persoane care știu să îmbine utilul cu plăcutul și care nu preferă doar munca ori doar distracția, ci o fuziune a celor două. Cei cu care am ales să mă „aliez” știu să jongleze între aceste extreme, știu cum să râdă cu poftă (poate vi se pare un criteriu ciudat de alegere al unui prieten, dar pentru mine asta contează), au umor și o viziune asupra vieții apropiată de a mea. Știți?


Se spune că suntem suma celor cinci oameni cu care ne înconjurăm.

Tind să cred că este adevărat. Nu am mulți prieteni, dar eu merg pe vorba aceea: „Puțini, dar buni!”. Pentru mine, cuvântul prieten nu este doar un termen pe care îl rostești atunci când vrei să obții ceva, este un cuvânt cu însemnătate, o titulatură, cum e cea de nobil de altfel (ce? nu vă considerați prietenii persoane nobile?... glumesc, dar așa îmi place mie să spun). Consider că pandemia a făcut din alegerea oamenilor ce mă înconjoară o prioritate, pentru că sunt mai atent la acest aspect al vieții mele și cred că asta m-a ajutat. Bănuiesc că în viitor veți avea nevoie de cineva pe care să vă bazați când o să dați de greu, deci o mână de ajutor din partea unui cunoscut la momentul oportun va fi de folos.


Gândurile la viitor. O prioritate acum


Sincer să fiu, înainte de această pandemie nu petreceam prea mult timp gândindu-mă la viitorul meu. Sunt de acord cu faptul că trebuie să existe un flow, dar eu mă bazam prea mult pe asta. Odată cu știrile, reportajele, anchetele difuzate la TV și apărute în ziare despre criza epidemiologică, am realizat că trebuie să mă gândesc mai serios la ceea ce vreau să fac cu viața mea.


Pandemia de COVID-19 m-a schimbat destul de mult în aceste momente grele prin care trecem cu toții. Poate par puțin egoist, dar chiar am avut nevoie de acel restart pentru a-mi reveni din starea în care mă aflam. Sper însă ca totul să revină la normalitate, iar eu să-mi pot continua jocul alături de ceilalți aliați, dar și inamici, pentru că nu poți să te lupți singur, ai nevoie de adversari pe măsură.

Subscribe

Mulțumim!

Ce-ți recomandăm