Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

Cum să îți găsești drumul?


Cred că cea mai mare problemă pe care o au adolescenții și tinerii adulți e cea a alegerii unei profesii, unui drum, unei cariere. Popular, s-a creat această cultură internațională a faptului că o să găsești printr-o minune activitatea cea mai potrivită pentru tine, că într-un fel sau altul o să găsești activitatea la care o să te descurci perfect și o să obții succesul cât ai clipi. Desigur, pot apărea „revelații divine” sau oameni care să te îndrume în momente cheie, dar acest „drum ascuns” nu o să vină la tine. A venit momentul să distrugem acest mit, căci singurul mod de a-ți afla pasiunea și de a obține succesul este să le cauți și să muncești pentru ele.


Cred că popular s-a creat această idee cum că ne-am născut pentru ceva, că avem un scop pe lume. Probabil că avem, dar nu el ne găsește pe noi, ci noi îi dăm un sens (iar aici mă refer strict la acest scop profesional, nimic spiritual). De obicei lucrurile au o însemnătate pentru ca noi le oferim importanță (spre exemplu: zodiacul nu e relevant pentru oricine, visele și însemnătatea pe care le-o acordă unii etc.).


Însă când vorbim despre drumul nostru în viață, despre cariera pe care urmează să o alegem, nu cred că se compară cu zodiacul, așa că suntem tentați să cădem în această pătură de comoditate și să credem că dacă avem cu adevărat un scop, el ne va găsi. Nu v-ați întrebat niciodată de ce majoritatea oamenilor nu ating succesul? De ce majoritatea oamenilor nu au o viața profesională satisfăcătoare? Dacă toți am avea un drum și scopul nostru s-ar face văzut, de ce nu atinge toată lumea succesul? Ei bine, răspunsul la care eu am ajuns e pentru că acest scop, acest drum nu există. Că singurul mod prin care poți să îl găsești e să îl cauți, să ți-l imaginezi și să începi să faci demersuri în parcurgerea lui. Unul dintre motivele pentru care numărul oamenilor care au succes e scăzut, e că puțini oameni înțeleg că trebuie să muncească și mai puțini sunt dispuși să muncească.


Asta înseamnă că nu am nici un scop în viață?


Nu, bineînțeles că nu. Sigur că avem un scop în viață, sau cel puțin e bine să ne spunem asta, însă nu acesta e subiectul articolului, și pare o discuție prea lungă ca să o adaug aici. Însă, oricum ar fi cu scopul ăsta, părerea mea e că noi îl găsim, adică noi decidem ce vrem să facem, pentru ce merită să luptăm, care sunt cauzele relevante pentru noi etc. mai degrabă decât să așteptăm să ne găsească el pe noi. Astfel, nu sunt eu în măsură să zic că există sau nu, și mai ales să îl numesc, dar pot să vă îndrum să îl căutați.


Bun, ne dăm singuri un scop. Cum? Cum alegem singuri drumul?


O întrebare excelentă. Majoritatea oamenilor au văzut în filme, au citit în cărți, au ascultat discursuri motivaționale exagerate în care li s-a spus că într-o zi o să le iasă în cale drumul lor, oportunitatea de a avea succes, scopul lor în viață. Însă, nu numai că nu e așa, dar unii nici nu sunt dispuși să caute oportunitatea, drumul sau scopul. Unii petrec toată ziua pe Instagram si așteaptă cuminți la coadă la Mega Image cu mentalitatea că: „dacă e să fie, o să fie”.


Deci, cum (ne) găsim drumul?


Sfatul meu (din propria mea experiență) e că trebuie să alegi activitatea care îți place cel mai tare, că trebuie sa decizi tu pentru tine.


Când eu am luat această decizie, nu m-am pus la birou, am făcut o listă și am zis: „gata, aleg varianta b”. Procesul prin care am trecut a fost unul extrem de lung, prin care și tu treci acum fără să îți dai seama. Eu îmi doresc să ajung profesor universitar de fizică. Până acolo mai am multe de făcut, dar un prim pas extrem de important pentru mine a fost să aleg facultatea pe care să o urmez, în cazul meu, respectiv țara în care vreau să studiez. Întrebându-mi atât părinții, cât și profesorii în care aveam cea mai mare încredere, am rămas la final cu două opțiuni: SUA sau UK (Regatul Unit).


Varianta cu SUA era visul meu, dar în urma discuțiilor interminabile, lacrimilor, nervilor, anxietății, am ales UK pentru că am ajuns la concluzia că din n motive este mai potrivit pentru mine. (Distanța în caz de urgență era prea mare, sistemul prin care aplicam și intram la facultate reprezenta eforturi nejustificate, pentru că și în UK sunt facultăți la fel de bune sau poate chiar mai bune etc.)


Însă, până să iau această decizie, am luat decizia de a deveni profesor. Și această decizie a fost luată relativ ușor, dar într-un proces foarte lung care a început încă de când eram foarte mică. De când mă știu mi-a plăcut să aflu lucruri noi, să descopăr, să înțeleg, mereu m-am întrebat: „De ce?” și cumva mereu explicația era un fenomen fizic, un principiu, o idee pe care o înțelegeai știind fizică. Așa că am devenit pasionată de fizică de la 5 ani. Și ce credeți că am făcut? Pană în prezent am rămas pasionată de fizică, așa că atunci când a trebuit să aleg un profil la liceu am ținut cont de aceeași pasiune, și acum că aleg o facultate țin cont tot de asta. Practic, am ales (și spun asta cu siguranță de 100%) cea mai potrivită variantă pentru mine - pentru că asta vreau, asta îmi place și la asta încep să mă pricep.


Pentru mine acum asta e decizia definitivă...

Nu e ușor, nu e deloc ușor să alegi chiar dacă nu știi cum o să fie, chiar dacă pare extrem de greu să îmi petrec restul vieții înconjurată de numere și formule. Pentru mine acum asta e decizia definitivă și tot ce trebuie să fac e să muncesc, să lupt cu mine să nu mă opresc până nu ajung unde îmi doresc. Astfel, părerea mea e că trebuie să ții cont de ce contează pentru tine, de ce îți place și ce îți dorești tu.


Normal că poți să încerci 5000 de chestii noi până te decizi, normal că poți să întrebi părinți, profesori, prieteni apropiați ce ar trebui să alegi, însă decizia îți aparține în totalitate ție și doar tu ești responsabil pentru ea. Nu e nimic greșit dacă nu ai o variantă acum, dacă a durat un an, doi, douăzeci până ai luat decizia. Tot ce trebuie să faci e să începi - și poți să începi dacă știi (decizi) ce ai de făcut. Da, răspunsul e cumva descurajator și pare mai comod să aștepți - dar ce aștepți mai exact? Normal că e greu să iei o decizie care presupune mult efort, normal că e greu să te rupi de comoditate și să începi să cauți și muncești, însă acesta e adevărul, că doar tu poți să decizi și doar tu poți sa muncești. Nu o să te lovească inspirația pe stradă dacă pe tine nu te preocupă acest subiect sau nu o să intre într-o zi Elon Musk în sala de clasă și o să-ți zică să îți iei ghiozdanul pentru că vrea să te facă director la linia de producție. Nu o să cobori într-o zi din autobuz și o să găsești un cazan cu bănuți aurii la capătul unui curcubeu.


Da, e în regulă să dai greș, să faci alegeri greșite, e perfect normal să ai momente de impas în care o să te întrebi dacă chiar acesta e drumul (o să dezbatem tema aceasta și în articolul următor). Însă, repet, numai tu poți să revii asupra deciziei, numai tu poți să decizi dacă continui sau ieși pe prima la dreapta și cauți direcția care ți se potrivește.


Tips and tricks pentru a simplifica decizia:


1. Fii sincer cu tine. Cred că pentru cei mai mulți dintre noi cel mai greu e să fim sinceri cu noi. Primul pas e să ne punem toate dorințele, obiectivele și opțiunile pe o foaie, și printr-un proces cât se poate de sincer să stabilim ce e important pentru noi, ce vrem să facem, ce ne place, ce ne dorim ,ce abilitățile avem și să ne dăm seama care sunt obiectivele noastre.


2. Pasul 2 e intuitiv, să îți dai seama din ce ai ales, ce ai alege ca și carieră în funcție de dorințele si calitățile pe care le ai. Aici recomand să alegeți singuri. Dacă la pasul 1 ați făcut o listă pe care ați scris atât interesele voastre legate de teatru, cât și interesele părinților legate de medicină, și ați rămas cu doar cele două opțiuni, e momentul să decideți singuri. Aici intervine partea grea. Trebuie să înțelegi că indiferent ce ai alege nimic, nu e imposibil atâta timp cât ești dispus să muncești. Aici mulți oameni nu reușesc să treacă peste această capcană, mulți au impresia că dacă nu se descurcă din prima, nu e pentru ei, că dacă nu e ușor înseamnă că nu e drumul lor.


...ceva potrivit pentru tine nu se va materializa până când tu nu începi să faci demersuri pentru împlinirea dorințelor.

Gândirea de genul ăsta e o capcană, e fix ce ziceam mai sus – că trebuie să decizi ce vrei și apoi să muncești pentru ce îți dorești, că ceva potrivit pentru tine nu se va materializa până când tu nu începi să faci demersuri pentru împlinirea dorințelor. Desigur, ar fi mai ușor dacă ai putea ține cont de calitățile pe care le ai. O varianta e să faci teste de personalitate pentru a descoperi ce tip de persoană ești, și așa îți poți da seama dacă vrei să lucrezi cu public sau nu, dacă preferi să ai parte de acțiune sau de liniște etc. Normal că dacă îți poți pune în valoare calitățile va fi totul mai ușor, dar în zilele noastre prin muncă se poate atinge orice dorință. Pentru că da, clișeul: „nimic nu e imposibil” e adevărat, doar dacă o să muncești echivalent cu transformarea imposibilului în posibil.


3. Alcătuirea unei liste de obiective. Asta ar trebui să fie o listă de obiective relative, adică niște pași pe care tu îi consideri necesari pentru atingerea obiectivului stabilit, un fel de harta pentru parcurgerea drumului. (De exemplu: 1. Să fac meditații la matematică; 2. Sî obțin peste 8.50 în bac; 3. Admitere la facultate; 4. Job).


Există oameni care, deși muncesc din greu de dimineața până seara 7 zile din 7, nu au succes. Acest lucru se datorează faptului că ei nu au un scop sau nu cred suficient de tare în el. Astfel, e important să realizați lista de obiective, ca să nu plecați pe un drum necunoscut fără o harta și o destinație finală.


4. Procesul. Da, o să fie greu, da, o să simți că nu mai poți. Dar fără proces nu vei ajunge niciodată la rezultat. Practic trebuie să respecți planul stabilit la punctul anterior. Pe parcurs, e posibil (aproape sigur) să îți dai seama că mai e nevoie să adaugi alte obiective sau e posibil sa îți dai seama că unele lucruri nu mai au rost. E normal, nu te descuraja, doar ține cont de obiectivul tău final.


5. Informarea. Acesta e un pas adițional pentru fiecare dintre cei anteriori. Înainte să iei o decizie îți recomand să te informezi cât mai mult, să cauți informații despre job-uri în domeniile de activitate care îți plac, să cauți pe Youtube păreri ale oamenilor din domeniu, să faci teste de personalitate, apoi să cauți informații despre ce presupun job-urile respective, să cauți informații despre ce pași trebuie să îndeplinești pentru a te înscrie la o anumită facultate sau unde poți să faci un anumit curs etc. Cheia e informația. Cum a și zis un bun prieten: „Informație: revoluție și inovație”.


Astfel, poți să o iei de la capăt ori de câte ori ai nevoie, poți să dai greș, poți să ai momente în care să te oprești, poți să revii asupra deciziei oricând. Tot e mai bine decât să aștepți ceva ce nu ți se poate oferi. Doar tu îți creezi drumul, scopul, obiectivul și începi să lupți pentru el.


Acum, ce mai aștepți? Ia o foaie și-un pix și începe să îți scrii planul!



Subscribe

Ce-ți recomandăm

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Subcribe

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.