Dima mi-a povestit ce înseamnă să-ți urmezi visul și cum e să fii producător muzical la 19 ani

Dima e un tânăr producător muzical care a început concentrându-și energia către ceva constructiv atunci când lucrurile nu au mers prea bine.

Fotografie din arhiva personală

A ales să nu se lase copleșit de greutăți și să meargă mai departe. I-am luat un interviu despre cum a început, de ce continuă să facă ceea ce face și cum trece peste momentele de impas. Cuvintele lui pot inspira mai departe mulți adolescenți și tineri care încă nu sunt convinși că pot să își atingă visele.


Te poți prezenta? Cine ești și ce faci?


Sunt Dima Radu, am 18 ani (azi, 8 februarie - data publicării interviului, Dima împlinește 19 ani), sunt producător muzical aparent, dar vorba mea e un pic înfiptă, „am uitat unde e hitu’ ”.


Dacă trei cuvinte te-ar putea descrie, care ar fi acelea?


Carismatic, inteligent, inventiv.


De cât timp ești producător muzical?


Fac producție muzicală complet (recording, mixing, mastering) de aproape un an, dar am început ușor cu beat-uri acum vreo trei ani pe care o perioada le-am lăsat deoparte, deci doi ani și jumătate fără pauză.


Cum ai început să faci tocmai asta? De ce?


E vorba de o fată la mijloc. La momentul respectiv îmi plăcea de o tipă, Cătălina. După finalizarea clasei a VIII-a, i-am spus că îmi place de ea și ea m-a refuzat, ceea ce mi s-a părut ciudat, așa că am stat în casă sau în cartier toată vara. În cartier era un prieten, Cosmin, și făcea muzică. Mereu mi-am dorit să știu: „Cum poți să faci o piesă?” și un prieten mi-a arătat “Audacity”, un program în care poți să înregistrezi voce, dar nu e bun pentru voce. Prima dată când l-am deschis mi s-a părut prea complicat, l-am închis și nu prea m-am atins de el o perioadă de două-trei luni, după care am descoperit “FL Studio 12”.


Totul s-a întâmplat pe loc, nu am dat importanță și timpul a trecut.

Până în momentul în care am descoperit programul potrivit, a durat: acum folosesc în continuare “FL Studio 20” pentru beat-uri și “Pro Tools” sau “Cubase” pentru înregistrare și mix/master. Nu a fost niciodată vorba de faptul că știam ce vreau să fac, a fost efectiv sclipirea de moment. Totul s-a întâmplat pe loc, nu am dat importanță și timpul a trecut. Astfel am ajuns de la beat-uri slabe la beat-uri medii, la beat-uri un pic mai bune, și pot să spun că am ajuns în momentul în care orice beat aș face e bun, foarte bine structurat și foarte bine gândit (cu mici excepții, în care mi se cer chestii pe care nu le-am mai făcut niciodată).


Crezi că asta o să faci toată viața sau e doar o etapă prin care treci?


Asta mă cam frământa și pe mine de vreo două luni pentru că în România, la un moment dat, trebuie să cunoști foarte multe persoane - am ajuns să fac asta, dar încă nu sunt la punctul în care să fiu în București și să am studioul de vis pe care mi-l doresc. Deci, momentan nu știu ce să răspund, dar în ipocrizia mea aș spune că da, vreau să fac asta toată viața, la modul că, poate, dacă la un moment dat chestia asta cu muzica se va opri și nu o să mai pot efectiv să fac parte din industrie, totuși mă văd la 60 de ani făcând beat-uri și chestii d-astea.


Unde te vezi în următorii cinci ani?


Mă văd în București cu studioul meu, cu tot crew-ul (echipajul) meu, lucrând și făcând prostii prin București și industrie.


Care e filosofia ta despre viață, viitor sau lume?


Sunt trei întrebări diferite pentru mine pentru că viața mea e foarte complicată în momentul de față (tot ce fac e să fac beat-uri și cam atât), adică nu prea am prieteni, nu prea socializez, sunt foarte antipatic, foarte asocial, nu prea pot să zic chestii despre viață și despre lume. Sunt ca cei care lucrează toată ziua la calculator și fac programele și joculețe - „șoarece de calculator”, așa sunt și eu cu excepția că sunt pe beat-uri sau muzică. Cred că s-a făcut o lună de când n-am mai ieșit din casă, să ies afară cu prieteni. Am stat doar în studio în cea mai mare parte a timpului și am muncit și muncit și muncit.


Crezi că e o problemă că te-ai dedicat doar pasiunii tale în perioada asta?


Păi nu mă deranjează atât de tare când sunt aici, în studio, dar am și momente în care dacă văd oameni care socializează, mă neliniștesc. Acolo am câteodată o reținere și îmi pică cerul în cap, dar când mă pun să lucrez nu mai am nimic. Cam așa sunt de doi ani, dar nu cred că e o problemă, mi se pare o chestie normală să stau în studio să lucrez. Așa m-am obișnuit.


Care crezi că este cea mai mare realizare a ta de până acum?


Pot să zic ca am colaborări cu Nane și Nosfe pe noul lor album, am colaborat cu Mandra, am produs albumul lui Ares, care se numește „Supernova”, un album cu Sirop Mov, colaborare pe albumul lui El Nino pe noul „Safir” la două piese: „Lumina” ft. Oscar și „Sistemul De Valori” ft. Mitza Estradda. A ieșit și albumul studioului meu, un album cu Adelin pe care-l produc singur de la cap la coadă, al lui Chris - artiști pe care încerc să îi dezvolt și, desigur, faptul că am reușit să îmi deschid studioul meu la 18 ani.


Care este primul moment în care ai realizat că ai reușit? (Primul moment în care ți s-a materializat visul?)


Eu îi tot dădeam tag-uri lui Lu-K Beats în story-uri pe Instagram să se uite la beat-urile mele și el îmi mai răspundea cu emoticoane. Într-o seară, i-am dat tag într-un mesaj, deși eu mă gândeam că e degeaba, pentru că iar nu se uită și mă enervez, iar omul mi-a spus să-i dau steam-urile de la beat. I-am dat streamurile de la beat și în martie văd un story cu Nane și Irina de la Lu-k Beats în care trăgeau pe beat-ul meu. Mi s-a părut o realizare super șmecheră, pentru că eram într-o perioadă mai grea. Din seara aceea am creat o legătură cu Lu-k Beats, am vorbit și m-a pus în legătură cu mulți artiști și asta mi s-a părut prima mare realizare.


Dacă ai alege dintre cele două realizări, care are semnificație mai mare pentru tine?


Am ajuns să lucrez cu oamenii din industria muzicală și am ajuns să fac asta pe cont propriu la început, până am ajuns să lucrez cu Lu-k, iar acum el a preluat totul.


Cum ar arăta un „top 5 artiști” pentru tine în momentul actual?


Din România mi se pare că Nane e next level, e animal omul, e top. Îmi mai place Ares foarte mult, Mandra, Bruja - și ea e super rachetă și Bacovia, siropmov, Chris. Din afară îmi place foarte mult Juice WRLD, Post Malone,- stai, că am playlistul pe Spotify plin de oameni de genul - Ian Dior, Internet Money, care e o casă de producție și îmi place foarte mult, Lil Skies, Polo G, Lil Nas X...


Cum ți se pare industria din România?


Nu știu dacă aș putea să spun că am ajuns să o cunosc foarte bine, dar ce aș putea să spun, și mă deranjează foarte tare că spun asta - cum e orice în România, dacă nu cunoști oamenii potriviți poți să faci cele mai bune beat-uri posibile sau să fi cel mai bun inginer de sunet posibil, dacă nu cunoști oamenii potriviți nu o să ți se schimbe viața cu nimic. O să fii zero barat. Nu e ca în State. Spre exemplu, The Weeknd își ia inginerul de sunet și merge într-un studio din, să zicem, Los Angeles și se apucă acolo să facă piesa.


Unii producători îi trimit beat-urile lor și el poate alege de acolo. La noi în România chiar și artiștii consacrați își iau beat-urile de pe internet. Și e foarte ciudat când sunt producători mult mai top decât mine în țară și tu încă iei beat-uri free de pe net. Ai atâția producători mișto în țara și tu alegi să iei de pe net din afară.


...„dați banii artiștilor că stați pe milioane, în timp ce ăia care vi le fac fac foame”.

Asta mi se pare foarte ciudat. Pe când la cei din afară nu o să auzi niciodată să ia beat-uri alese de dinafară. Încă ceva foarte ciudat la noi în țară,- e o vorbă: „dați banii artiștilor că stați pe milioane, în timp ce ăia care vi le fac fac foame” („Visul meu” - Nane) - e chestia că managerii de la noi din țara uită că ei nu sunt șefii noștri și uită că noi îi plătim pe ei. Sunt artiști care, în urma unui concert iau 20% și managerul 80%, când ar trebui să fie invers. Altă diferență, spre exemplu, între ce e la noi și ce e în afară, e că la noi există reguli foarte stricte de la CNA (în privința înjurăturilor etc.), iar în afară au posturi separate unde se ascultă melodii în care se poate înjura pe melodii și nu le strică.


Ce părere ai despre ce se întâmplă în România?


La noi în țară am ajuns la concluzia că e mult mai bine decât în alte țări și poate lumea nu înțelege asta. Da, lumea fură, poți să alegi orice partid politic - toată lumea o să fure, așa am fost crescuți, nu mai bag în seamă și sistemul de învățământ e slab, dar totuși avem unele facilități. Spre exemplu, la noi în țară ai parte de sistem medical gratuit, nu ca în afară unde trebuie să plătești. Dacă muncești, știi că dacă chemi salvarea, medicii poate nu te vor îngrijii la fel de bine ca în afară, dar în afară, dacă în luna respectivă nu ai cotizat și ai o problemă, o să ai o notă de plată foarte mare. Era o vorbă în America: „decât să mă operez de apendicită aici, mai bine te operezi în Europa și mai și faci turul Europei și te și întorci înapoi și îți mai și rămân bani”. Din punctul ăsta de vedere, nu am nicio problemă cu statul român. Ideea e că am ajuns la concluzia că în România dacă muncești și vrei, poți să faci bani.


Iar cu religia îmi place să zic că sunt o persoană religioasă, îmi place să zic că am „frică de Dumnezeu”, dar am o părere foarte proastă despre unii preoți din România și despre instituția Bisericii. În schimb, eu noaptea mă rog, îmi pun câteodată o dorință și mă rog pentru ea. De exemplu, cum mi-am dorit să am studio și visam asta, s-a întâmplat.


De unde îți iei inspirația?


Depinde ce beat vreau să fac. Eu, de pildă, sunt o persoană mai închisă, iar când mă simt mai trist, fac beat-uri depresive, adică foarte „rock-uite”. Când sunt hype, încep cu alte tipuri de beat-uri: trap, super trap, hardcore trap, etc.


Depinde de la stare la stare, nu pot să numesc un factor. Nu am un mindset: mă duc efectiv și fac ceva. De multe ori plec cu ideea să fac trap și ajung să fac un R&B, sau mă trezesc noaptea și am o linie melodică în cap, îmi beau apă și la trei dimineața mă pun jos și încep să fac beat-ul.


Ai avut sau ai modele/exemple/mentori care te-au ajutat să ajungi până aici?


Lu-k Beats: omul umblă cu un leu în buzunar și făcea beat-uri pe gratis doar ca să ajungă unde e acum. E un exemplu pentru mine. Ares: pentru că a reușit să schimbe muzica din România. În schimb, eu nu am avut pe nimeni care să-mi fie mentor, să fie lângă mine să mă influențeze live în viața mea, pe nimeni (profesori, mama, tata), nu am avut.


Fotografie din arhiva personală

Care sunt principiile după care te ghidezi?


Nu știu ce aș putea să zic, vorbesc foarte rar cu mine însumi, dar aș avea ceva ”platinum but not platin yet”- asta vrea să zică că sunt un producător de platină, adică foarte bun, dar nu sunt încă cu platina, adică cu discul. Chestia asta mă ajuta să trec peste. Mai aveam unul cu “My time is expensive, 1 mil at set please”, iar asta spun când nu vreau să mă cert cu cineva inutil.


Ai avea de împărtășit un gând pentru restul tinerilor care încă nu și-au găsit motivația sau și-au pierdut speranța?


E foarte greu să îi motivez eu, dacă tu nu crezi în tine, nimeni nu o să o facă, dar pot să spun că nu contează că durează un an, doi, zece. Dacă crezi în tine și faci ceva bun, automat o să existe oameni care să fie alături de tine și să te susțină. Spre exemplu, Bacovia face muzica de 10 ani și abia în ultimul an a devenit relevant, deși niciodată nu și-a pierdut speranța.


Omul lucra în shaormerie și a plecat în Anglia să facă bani pentru că familia lui avea probleme, dar tot nu s-a lăsat de muzică. Dacă tu ești bine acasă și mămica si tăticu au grijă de tine, nu înțeleg de ce te-ai lăsa pentru că îți spune cineva că nu ești bun în ceea ce faci.


Un sfat pentru Dima mai tânăr și o dorință pentru Dima din viitor?


Un sfat pentru Dima mai tânăr: să nu te îndrăgostești atât de repede.


O dorință pentru Dima din viitor: mai ieși din casă, boule! Călătorește, învață să te distrezi, nu te mai îndrăgosti, fii mai deschis cu lumea din jur și încearcă să nu mai judeci atât de tare persoanele în legătură cu ce fac!


Ai regrete sau ai schimba ceva din trecut?


Chestia asta cu ce ai schimba, nu știu, totul a avut un rost. Dacă nu mă îndrăgosteam nu făceam beat-uri. Singura alegere asupra căreia aș reveni e că în clasa a IX-a am fost la un liceu unde mă înțelegeam foarte bine cu toată lumea. Apoi m-am mutat la un liceu nou unde, ajungând în clasă, toată lumea auzise ceva despre mine, dar nimeni nu mă cunoștea.


M-am înțeles totuși cu câțiva oameni, iar apoi m-am transferat în același liceul la altă clasă, unde rezonez cu patru-cinci persoane. Pentru mine e puțin ciudat că din persoana care se știa cu toată lumea, am ajuns persoana care nu se știe cu aproape nimeni.


Ai avut sau ai parte de hateri?


Nu ai idee câți. La început când făceam ceva, toată lumea zicea că e un nimic ce fac, și apoi după un timp când îmi ieșea unul mai bun, unii ziceau ca e bunicel dar nu e cine știe ce. Acum, am hateri în măsura în care în generația mea de liceu sunt puțini copii care fac ceva și sunt independenți, nu depind de părinți.


...faza e că nu am timp de nimeni și că încerc să-mi dezvolt eu cariera.

Acum am hate pentru că îmi fac banii și sunt acuzat că nu mai am timp de restul, dar faza nu-i așa, faza e că nu am timp de nimeni și că încerc să-mi dezvolt eu cariera. Adică, dacă voi vreți să frecați menta toată ziua și să dați la o facultate oarecare fără să aveți planuri de viitor, nu e problema mea. Treaba mea să mă dezvolt pe mine prin ce fac. Restul persoanelor pot să comenteze ce vor de mine, nu am nicio problemă dacă e adevărat.


Deci hate-ul nu te afectează?


Sincer, nu. De când am fost mic am fost copilul ăla care a încercat să iasă în evidență cu ceva, dar niciodată nu a știut cu ce. De mic am încercat tot: am jucat baschet, fotbal, m-am dat de-a rostogolu’, dar niciodată nu a reușit. Și când am terminat clasa a VIII-a, fosta mea dirigintă (a cărui elev preferat nu eram) mi-a zis că eu nu voi face nimic în viață și nu doar ea, ci și alți profesori, iar atunci mă afectau foarte tare chestiile astea, dar cumva am trecut peste, peste, peste, peste și acum mi se pare șmecher că acum mulți profesori de la mine de la clasa m-au felicitat pentru ce fac și-au încercat să mă cunoască.


Sunt și profesori cărora nu le pasă neapărat ce fac și îi apreciază mai mult pe copii care dau la Medicină, ceea ce e ceva de înțeles pentru că standardul de inteligență e altul, dar am învățat să trec peste și nu prea îmi mai pasă. Acum mă focusez doar pe mine și îmi mai pasă de ăia trei prieteni pe care-i mai am.


Ce le transmiți cititorilor?


Să asculte muzică bună, să fie oameni extraordinari, să facă lucruri extraordinare și că poate ar fi trebuit să asculte interviul ăsta live.


Pe Dima îl puteți găsi pe Instagram, pe BeatStars și pe YouTube.


Tu ce faci pentru a-ți urma visul? Dacă încă nu ești hotărât poți arunca o privire aici: „Cum să îți găsești drumul?


Subscribe

Ce-ți recomandăm

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Subcribe

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.