Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

Dublă perspectivă asupra educației, de la elev la profesor

„Educația ar trebui să dezvolte ambiții, să construiască oameni independenți și de succes, oameni cărora le pasă de alți oameni și care transformă lumea asta într-un loc mai bun.”

CDC @ Unsplash

Doar eu când eram mică aveam impresia că adulții știu întotdeauna ce fac? Deciziile lor erau —în mintea mea— incontestabil cele mai bune, iar cunoașterea lor era infinită, de parcă cineva le-ar fi ținut o prelegere: cum să știi totul în 5 pași! Apoi, am crescut și mi-am dat seama că, de fapt, nu știu. Uneori se lasă purtați de instinct, alteori de rațiune, alteori de emoții, dar nu sunt atât de disciplinați și înțelepți, pe cât mi-aș fi închipuit eu când eram mică. Așadar, am început să mă întreb: care este partea care își pune cel mai mult amprenta asupra personalităților oamenilor? Răspunsul nu a întârziat să apară. Cu siguranță, educația este cea care ne modelează felul de a gândi, de a reacționa la situațiile neprevăzute, de a socializa, practic ne conturează întreg caracterul.


Educația - baza unei gândiri sănătoase

Pe mine școala m-a maturizat foarte mult în gândire —și nu mă refer la școala vieții— ci la generală, gimnaziu, liceu... Spre exemplu, am învățat că întotdeauna există cel puțin două moduri de a privi o situație, am învățat că siguranța vine atunci când cunoști, am învățat că nonsensul are și el un sens undeva și că oricât de mult mi-aș dori să schimb lumea, nu o voi putea face niciodată singură. Poate vi se pare absurd, dar îmi amintesc că odată, la limba română, am făcut un eseu despre „mișcarea atomilor în vid”.


Astfel de exerciții m-au făcut să gândesc diferit de societate...

Într-o primă fază nu am înțeles ce legătură avea atomul cu lectura, însă nici nu trebuia să aibă. Era vorba doar despre antrenarea creierului nostru să raționeze în situații neconforme, despre a lega două părți diferite de cunoaștere: realismul și umanismul. Astfel de exerciții m-au făcut să gândesc diferit de societate, iar dezbaterile din clasă m-au învățat că părerea mea contează. Poate este doar cazul meu, dar școala mi-a deschis mult viziunea asupra vieții.


De la elev la profesor- dublă perspectivă

Așa am ajuns la ideea că, cu cât suntem mai încurajați să fim creativi și independenți, cu atât avem mai multe șanse să aspirăm spre statutul de adult despre care vorbeam la început. Într-o lume atât de agitată, în care părinții petrec foarte mult timp la job, educația rămâne mai mult în seama instituțiilor, decât în seama familiei. Tocmai din acest motiv m-am decis să investighez cum funcționează educația în România și cât de mult îi ajută ea pe copii să fie pregătiți pentru viață. Pentru asta am apelat la sursele cele mai obiective posibil, care se lovesc continuu de acest domeniu. Care sunt acestea? Ei bine, cei care sunt în același timp și elevi și dascăli: Florina (20 ani, studentă la pedagogie, în prezent învățătoare la o grădiniță privată) și Vanesa (17 ani, elevă la un liceu cu profil pedagogic, practicantă la grădiniță).


Deși ambele fete își doresc să practice cât mai mult această meserie pe viitor, recunosc că există și probleme cu care se confruntă zilnic, din ambele posturi. La întrebarea „ce este mai ușor, să fii elev sau profesor?” răspunsul a venit imediat.


Am ajuns să cred că menirea unui învățător este de a ține locul unui părinte...

„Cu siguranță să fii învățător/ profesor este mai greu decât să fii student, aici te izbești de mult mai multe provocări, dar este frumos. În prima zi de muncă eram foarte reticentă și speriată, nu știam cum să îi abordez și cum să mă comport. Odată cu trecerea zilelor însă, am ajuns să cred că menirea unui învățător este de a ține locul unui părinte, de a fi un prieten adevărat și un ascultător desăvârșit. Am ales această meserie tocmai din iubirea față de copii. Îmi doresc să îi ajut să devină niște oameni buni.”- Florina


Lacunele sistemului de învățământ românesc

Se pare că această meserie este pe cât de frumoasă, pe atât de grea. Responsabilitatea de a educa generații după generații devine tot mai apăsătoare. Problemele nu sunt din partea copiilor, ci din cauza sistemului care este învechit, rigid și prost structurat. În secolul XXI, lucrurile se mișcă mult mai repede decât o făceau acum sute de ani, tocmai de aceea școala ar trebui să țină pasul cu nevoile umane care se schimbă și ele. De cele mai multe ori pentru copii există presiunea de a răspunde unor cerințe care nu sunt adaptate la generația Z. Câteva exemple?

  • Elevii sunt puși să memoreze comentariile altor critici literari, în loc să fie încurajați să-și exprime propriile păreri și atitudini;

  • Pentru orele de sport din timpul pandemiei s-au oferit manuale, de parcă aceste cărți chiar i-ar ajuta și convinge pe tineri să facă mișcare;

  • Atunci când învățătoarea adresează o întrebare de cultură generală, jumătate de clasă se ghemuiește sub bancă tocmai de teama de a nu se face de rușine răspunzând greșit;

  • Foarte mulți tineri din România ajung să vorbească fluent limba engleză pentru că se uită la filme, anime sau jocuri în loc să o înțeleagă la școală;

  • Educația financiară aproape că nu există în programă, deși trăim într-un stat capitalist;

  • Consilierele psihologice sunt minore în comparație cu rata de copii care suferă de anxietate, probleme în familie, bullying, dezechilibre mentale sau alte probleme;

  • Programa școlară îi formează pe copii să fie într-o continuă competiție în loc să lucreze într-o echipă, așa cum se cere la un loc de muncă/companie.

Trăim în era tehnologiei și cu toate astea nu profităm deloc de avantajele sale. Cum putem aștepta ca acești copii să crească și să se dezvolte sănătos dacă nu sunt învățați să gândească sănătos?


Noi în România suntem învățați să învățăm, nu pregătiți pentru viață.

„Problema în sistemul de învățământ este în primul rând formatul de predare și apoi programa. Materii multe și diferite s-au făcut de când lumea în școală, tocmai pentru a te pregăti pentru orice variantă de studiu superior, dar resursele nu sunt întotdeauna favorabile: de la manualele mai bătrâne decât mine, la computerele din 2006 cu Windows Vista piratat, pe care le folosim la TIC. Noi în România suntem învățați să învățăm, nu pregătiți pentru viață. În Anglia, de exemplu, copiii în grădinițe sunt învățați să împăturească hainele, în România din păcate ca elev practicant nu am văzut așa ceva”.- Vannesa, elevă


Atitudinea cadrelor didactice

Din acest punct de vedere părerile sunt împărțite. Oamenii sunt extrem de diferiți între ei, așadar, nu putem generaliza. Cele două fete cu care am discutat mi-au dezvăluit atât experiențe plăcute, cât și mai puțin plăcute din interacțiunea lor cu profesorii. De altfel, așa a fost și pentru mine. Chiar și în acest caz, o creștere a calității modului de predare nu ar rămâne nefolositoare. Unul dintre cele mai pertinente exemple este cel din timpul pandemiei. Cu siguranță toți ne-am lovit în timpul orelor de câte un profesor, doi, care nu știau să folosească platformele de conectare, nu știau să dea share screen la computer, vorbeau cu microfonul oprit minute întregi sau pur și simplu nu se oboseau să intre la ore. A


ceasta este una dintre cele mai vizibile dovezi ale faptului că aceste cadre didactice nu s-au adaptat la învățământul modern. Totodată, nu este vorba doar de partea digitalizată, ci și de predarea tradițională, acolo unde, încă mai există profesori care încalcă statutul elevului și abuzează de superioritatea pe care o au. O atenție mai mare și o testare mai eficientă a oamenilor care încep să predea în școli ar aduce cu siguranță o îmbunătățire.


„O experiență foarte frumoasă am avut cu educatoarea mea. Era o persoană tânără, blândă și mereu cu zâmbetul pe buze. Am avut parte de multă iubire, întelegere și compasiune din partea ei. Îmi amintesc că venea mereu îmbrăcată elegant și parfumată. Poate par lucruri banale, dar pentru un copil contează. Am transformat-o în modelul meu încă de la acea vârstă iar astăzi îi calc pe urme. Consider că profesorii tineri sunt mult mai activi și apropiați de copii. Ei «se coboară mai ușor» la mintea lor și vin cu idei noi de abordare întotdeauna, pe când cei mai în vârstă folosesc mereu aceeași structură.”- Florina


Vedeți, generația «boomers» sunt mult mai stresați, nu au încredere în copii, nu cooperează astfel încât să fie o atmosferă primitoare...

„Oh, clar există o diferență între generații. Vedeți, generația «boomers» sunt mult mai stresați, nu au încredere în copii, nu cooperează astfel încât să fie o atmosferă primitoare, ci din contra, majoritatea au acest obicei de «a băga în sperieți» elevul. În mod indirect, așa îl face să chiulească de la materia respectivă. În general, acestui gen de profesor nu îi pasă dacă înțelegi materia, el trebuie să își faca orele și asta e.” - Vanessa


Nevoia elevului

În toată această ecuație, cel mai important rămâne elevul. De ce? Pentru că principalul rol al educației este de a-l disciplina și ajuta să evolueze. Uneori însă, învățământul ar trebui să ne ofere mai mult decât o serie nesfârșită de formule sau o listă de opere literare. Ar trebui să ne sprijine și să ne înteleagă. Deși trăim într-o epocă liniștită, în care lucrurile funcționează relativ bine, unii oameni sunt tot mai triști. De ce nu ne învață nimeni la școală cum să trecem peste momentele triste?


„Eu, fiind la grădiniță, mă străduiesc cât mai mult să le dezvălui un univers frumos copiilor. De aceea, când plâng sau sunt supărați, discutăm despre asta, le citesc povești sau facem alte activități care să îi liniștească. Este important pentru ei să știe că le este întotdeauna cineva aproape. Mai departe însă, tot ce pot face e să le fiu o bună prietenă.” Florina


Educația ar trebui să dezvolte ambiții, să construiască oameni independenți și de succes, oameni cărora le pasă de alți oameni și care transformă lumea asta într-un loc mai bun. Copiii au nevoie să știe că visurile lor pot deveni realitate atunci când munca și determinarea se unesc. Doar în acest fel vor ajunge mulțumiți de propria viață și fericiți totodată.

Pe mine educația m-a ajutat în tot acest proces de dezvoltare, dar pe tine?

Subscribe

Ce-ți recomandăm

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Subcribe

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.