Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

Eclipse de artă #2: Interviu cu Ioana Moldoveanu, mândra creatoare a unui festival focșănean

Seria „Eclipse de artă" își propune să scoată la lumină poveștile oamenilor simpli, dar dedicați și pasionați diferitor domenii, în special din sfera artistică și culturală.

Fotografie din arhiva personală

Sperăm ca relatările lor să influențeze cât mai multe persoane într-un mod pozitiv și să le dea un impuls în a-și urma visul.


Ioana Moldoveanu este mândra creatoare a festivalului focșănean „Film pe Pâine”. Acest festival se află încă în formare, dezvoltându-se de la ediție la ediție. Ioana și-a propus să promoveze filmele românești la un alt nivel și să introducă tinerii în lumea cinematografiei, prin diferite activități nonformale. La momentul de față, fondatoarea se află în primul an la „Facultatea de Arte Plastice" din cadrul Universității de Artă și Design în Cluj-Napoca.

În anul 2019, Ioana a reușit să desfășoare prima ediție a festivalului pe care și-l imagina încă din gimnaziu. Vom afla cum a ajuns la această reușită chiar în rândurile de mai jos.


Cum ți-a venit ideea de a crea festivalul?


Când eram în gimnaziu, am descoperit universul cinematografiei. Îmi plăceau extrem de mult filmele, chiar dacă mă distrăgeau de la scopul meu, cel de a învăța pentru examen.


În acea perioadă, gândurile mele zburau în toate părțile și am început să-mi imaginez cât de frumos ar fi să existe un festival de film în Focșani. Această idee a început să persiste, iar eu nu mi-o mai puteam scoate din cap.

Scopul meu inițial era acela de a prezenta oamenilor proiecții vechi. De asemenea, îmi doream să construiesc un muzeu unde să aduc elemente antice din istoria cinematografiei, să ilustrez ideea de film prin diferite obiecte.


Eram foarte inventivă și aveam idei prea mărețe, dar acum, după șase ani, știu că fără ele festivalul n-ar fi existat. Aceste idei mi-au creat o rampă de lansare spre un proiect mult mai elaborat care, după mult timp, a reușit să fie realizat.


Fotografie din arhiva personală

Ce diferențe ai observat între prima și a doua ediție?


Prima ediție a avut loc în incinta unui restaurant din Focșani. Aceasta a constat în proiecții de filme românești, ateliere creative și în propriul nostru concurs de scurtmetraje dedicat tinerilor.

Din nefericire, am fost foarte dezorganizați. Nu știam exact ce rotițe nu funcționează. Credeam că nu am ales bine membrii echipei, că ideea festivalului nu va prinde...

Ulterior, am realizat că problema era la mine. Nu-mi cunoșteam exact potențialul și mă loveam de lucruri noi în fiecare zi. Mă simțeam pierdută și îmi era frică de rezultatul final. În acele momente debusolante, am avut mare nevoie de sprijin emoțional și sunt bucuroasă că am putut beneficia de el. M-au ajutat foarte mult prietenele mele. Ele mi-au fost alături în fiecare clipă. Dacă ele nu mă susțineau, nu cred că mi-aș fi găsit motivația.

Aveam foarte multe lucruri de făcut și eram destul de puțini oameni. A fost greu, dar am reușit s-o scoatem la capăt. Ediția de anul acesta nu a fost perfectă, dar mult mai echilibrată. Chiar dacă am avut de îndeplinit multe sarcini, având în vedere situația pandemică actuală, produsul final a fost unul pe cinste. Norocul a fost de partea noastră și am reușit să o desfășurăm în format fizic. Am respectat cu toții distanțarea socială, iar spectatorii au avut obligația de a purta mască și a se dezinfecta.


Am simțit că suntem o echipă în adevăratul sens al cuvântului.

De asemenea, am avut responsabili care s-au ocupat cu măsurarea temperaturii. În acest an am avut și o diferită locație. Festivalul a avut loc în centrul orașului, mai exact în „Piața Unirii”. Acesta a fost un avantaj, deoarece oamenii au aflat mult mai ușor de inițiativa noastră. În legătură cu echipa, rolul fiecăruia a fost atribuit mai bine și am funcționat diferit. Voluntarii au înțeles cum funcționează lucrurile și m-am putut baza pe ei. Am simțit că suntem o echipă în adevăratul sens al cuvântului.


Fotografie din arhiva personală

Unde ai întâmpinat cele mai multe dificultăți?


Cel mai greu a fost să mă ocup de mine. Când ești coordonatorul principal al unui proiect, tinzi să ai mai multă grijă de ceilalți decât de tine. Mă focusam pe ceea ce realizau ei, neglijându-mă. Dacă eu nu mă puteam aduna și mă pierdeam în detalii, nici ceilalți nu mai puteau funcționa. Atunci nu eram conștientă de acest lucru.


Mi-a fost greu să nu uit de propria mea persoană, iar în același timp, să reușesc să-i mobilizez pe alții.


De ce ai ales să realizezi și ateliere în cadrul festivalului?


De-a lungul timpului am învățat cât de benefice pot fi atelierele. Informația pe care ai acumulat-o poate fi fructificată prin această metodă. Mi-am dorit să aplic acest lucru și în cadrul festivalului. Astfel s-au născut atelierele de fotografie, teatru, lectură…


Atelierele au fost susținute de diverși traineri. Mulți dintre ei au fost personalități cunoscute din orașul nostru, aceștia fiind remarcați datorită înclinațiilor artistice pe care le au. Anul acesta l-am avut alături de noi și pe Iulian Postelnicu, cunoscut pentru talentul său actoricesc. Acesta a primit premiul Gopo pentru „Cel mai bun actor” datorită interpretării personajului Vali în filmul „Arest”. El ne-a relatat experiența lui și ne-a împărtășit câteva lucruri din tainele teatrului.

Am vrut ca fiecare om să plece de la eveniment cu ceva în plus, nu doar cu amintirea vagă a unui film. Evoluăm prin educație, iar asta îmi și doresc să ofere festivalul meu. Educație prin ateliere și nu doar.


Fotografii din arhiva personală

Cum îți dorești să devină proiectul în viitor?


În primul rând, îmi doresc să-și atingă scopul. Vreau să facă persoanele să iubească filmul, în special pe cel românesc. La momentul actual mi-aș dori să-l extindem, să facem vocea festivalului „Film pe Pâine” auzită în mai multe orașe.


Mi-ar plăcea să ajungă cel mai mare eveniment care promovează la nivel internațional filmul românesc. E greu, dar prin multă muncă nu mi se pare imposibil.

Ioana Moldoveanu poate fi un exemplu pentru noi toți! Este foarte important să credem în visele noastre, să le aducem în realitate. De asemenea, trebuie să fim conștienți de faptul că perseverența este cheia.


Chiar dacă uneori simțim cum speranța pe care o avem dispare, cum palatul pe care-l construim se năruie, trebuie să ne amintim pentru ce luptăm și să ne punem din nou pe treabă. Putem lua ca exemple oamenii care au reușit și poveștile lor. Ioana a realizat un proiect superb din aproape nimic, iar acest lucru este de admirat.


Dacă ne dorim ceva cu adevărat trebuie să muncim pentru acel lucru până când ne vom spune și noi povestea.


Pe Ioana o puteți urmări atât pe Facebook, cât și pe pagina ei de Instagram. Pentru a rămâne informați în legătură cu festivalul „Film pe Pâine”, puteți accesa pagina acestuia.

Subscribe

Ce-ți recomandăm

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Subcribe

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.