Emoțiile despre care nu vorbim


Ilustrație de Alexandra Stan

Până acum câțiva ani, priveam plânsul ca pe ceva negativ. Când vedeam pe cineva plângând mă simțeam inconfortabil și căutam metode de a „rezolva” situația, de a face persoana respectivă să se oprească din plâns. Mulți oameni încă au această percepție asupra plânsului, dar și asupra exprimării emoțiilor negative precum: tristețea, furia, rușinea, frica.


Încă de când eram mică observam cum tristețea și exprimarea ei, erau tratate ca fiind ceva inacceptabil, ceva negativ, ceva rău. Ieșind în societate și mergând la grădiniță, la școală, apoi la liceu, lucrurile au rămas la fel și peste tot erau transmise aceleași mesaje: „Nu este bine să plângi”, „Dacă simți ești slab”, „Dacă ești trist râd copiii de tine”, „Să arăți ce simți este pentru oamenii lași”, etc. Aceste afirmații le auzeam despre toate emoțiile percepute ca fiind negative.


Am observat că oamenii se simt incomod atunci când cineva plânge sau își exprimă orice fel de disconfort, pentru că le este greu să își accepte propriile emoții negative, propria tristețe, propria neputință. Le este foarte greu mai ales când vine vorba de furie, frici, este mai ușor să le ignore, să se poarte de parcă ele nu ar exista.


Tindem foarte des să căutăm calea mai ușoară sau mai rapidă. Este mai rapid, într-adevăr, să te prefaci că ești „puternic”, că viața ta e perfectă. Este mai rapid să îi spui cuiva să nu mai plângă, pentru că astfel îți întărești credința că emoțiile negative nu există, că în viață contează doar fericirea, iubirea, extazul, entuziasmul.


Neștiind, oamenii găsesc tot felul de metode să „uite” de suferința lor...

Oamenilor li s-a spus de atât de mult timp că aceste emoții nu sunt bune încât acum încearcă să le evite cu orice preț. Peste tot sunt reclame, „citate motivaționale”, replici din filme care ne insuflă ideea de a fi optimiști în permanență, dar asta nu este ceva realist sau sănătos. Neștiind, oamenii găsesc tot felul de metode să „uite” de suferința lor, de la a munci non-stop și a refuza să rămână singuri cu gândurile lor, până la dependențe de orice fel.


Victime ale acestei societăți pline de un optimism exagerat și de prejudecăți sunt de asemenea băieții și bărbații. Încă de când se nasc au presiune de a fi „puternici” pe umerii lor, iar această presiune este foarte greu de dus. Totuși nu este nimeni acolo cu care ei să vorbească, nimeni să îi asculte, sau poate prea puține persoane. De ce se întâmplă asta? Pentru că, în mod special, persoanele de sex masculin sunt învățate să nu vorbească despre sentimentele lor. Mai mult de atât, li se spune să nu își exprime emoțiile, să nu verse vreo lacrimă în fața cuiva, să fie „stâlpul familiei”. Dar oare această „putere” care le este insuflată de mici nu este, de fapt, doar o aparență? Să ne gândim un pic. Bărbații sunt și ei oameni și orice om experimentează emoții atât pozitive, cât și negative.


Și se va dărâma, sub o formă sau alta, mai devreme sau mai târziu.

Dar ei ce fac cu aceste emoții negative? Păi cum adică ce fac? Le ignoră, că doar sunt bărbați! Dar emoțiile negative unde se duc, dispar, devin invizibile, le înghite Gaura Neagră, le „vindecă” timpul? NU! Ele stau acolo ani buni, într-un teanc cât un munte și cu cât mai multe emoții negative care nu sunt discutate și înțelese se adaugă, cu atât mai rău va fi când se va dărâma teancul. Și se va dărâma, sub o formă sau alta, mai devreme sau mai târziu. Fie că vorbim de crize de nervi care aparent vin de „nicăieri”, fie că vorbim de somatizări (dureri la nivelul corpului, boli, diverse afecțiuni), fie că vorbim de anxietate, atacuri de panică, incapacitatea de a comunica sau de a stabili limite, incapacitatea de a menține o relație, sau de a dezvolta o relație sănătoasă.


Așadar, toate acțiunile au consecințe. Este necesar să redefinim curajul, să redefinim termenul de „puternic” și să acceptăm că puterea stă în noi. Curajul înseamnă să stăm față în față cu „demonii” noștri, cu emoțiile acelea negative pe care le-am tot ascuns. Curaj înseamnă să recunoști că ai nevoie de ajutor, poate ai luat anumite decizii greșite și acum te-ai „rătăcit”, sau poate doar nu știi cum să gestionezi anumite frici, anumite sentimente și ai nevoie de îndrumare. Orice acțiune spre vindecarea ta, oricât de nesemnificativa poate părea, este un act de curaj.


O modalitate de a avea grijă de noi este să avem grijă de sănătatea noastră psihică.

Așa că, ce ar fi dacă nu am mai fugi de aceste emoții pe care le percepem ca fiind negative? Păi cum ce ar fi? Explic acum! Hai să fim noi super-eroii! Să fim oamenii care au curaj, oamenii care discută despre sentimentele lor, care încep să meargă la psihoterapie. O modalitate de a avea grijă de noi este să avem grijă de sănătatea noastră psihică. Așa că haide să ne cunoaștem mai bine, să fim chiar noi prietenii noștri cei mai buni și să înțelegem de unde provin emoțiile negative și ce mesaje vor să ne transmită.


La un moment dat, trebuie să încetăm să dăm vina pe cei din jur sau pe mediul exterior pentru ce ni se întâmplă și să ne asumăm responsabilitatea, să ne uităm în interiorul nostru și să ne ascultăm, să ne înțelegem, să ne iubim.


Related Posts

See All

Subscribe

Ce-ți recomandăm

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Subcribe

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.