Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

Femei împotriva stereotipurilor: modele pentru tinerele rebele

Secolul XXI. O dimineață de luni, în care te trezești fără chef de muncă.

Sau una de marți, care ți se pare banală. Una de miercuri care te aduce mai aproape de weekend. O după- amiază de joi sau de vineri, care deja se simte ca o mini-vacanță. O seară de sâmbătă, poate de duminică, chiar weekend. În tot acest timp, îți desfășori activitățile zilnice, ai parte de reușite, dezamăgiri, pauze mai lungi sau mai scurte. Ah, și încă ceva... neînvinsele, veșnic valabilele și neschimbatele stereotipuri.


Pentru că ele există. Mai mult decât atât, au grijă să-și facă această existență foarte vizibilă. Își exercită influența asupra tuturor categoriilor sociale, pe baza diferitelor comparații. Însă, în acest articol îmi voi îndrepta atenția înspre cele care se răsfrâng asupra persoanelor de sex feminin. Pentru că sunt din belșug, născute în principal pe baza sexului pe care îl reprezintă. Ele sunt stereotipurile de gen.


„Nimeni nu te poate face să te simți inferioară fără consimțământul tău”. (Eleanor Roosevelt)


Sincer, reflectând puțin asupra societății contemporane, pot spune că înțeleg citatul, îi conștientizez semnificația, însă văd destul de departe această putere de a-l pune în practică. Pentru că România ultimilor ani a demonstrat în mare măsură cât de împământate sunt aceste convingeri în mintea oamenilor ce o alcătuiesc. Dar știi ce este și mai dureros? Să vezi însăși femei care își desconsideră statutul, condamnând alte femei pentru curajul de a face un pas înainte înspre eliberarea de normele unui stat patriarhal.


Le era conferit un anumit grad de putere și independență, chiar și într-o astfel de societate oarecum primitivă.

Mi se pare ireal ca o femeie în secolul XXI să aibă același statut ca o femeie din secolul XIV. Chiar și în secolul XIV, când conceptul de familie începea să fie popularizat și general acceptat, în absenţa capului familiei, femeile erau cele care îi ţineau locul şi aveau dreptul de a moşteni titluri şi feude, administrându-şi ele însele propriile moşii. Le era conferit un anumit grad de putere și independență, chiar și într-o astfel de societate oarecum primitivă.

Progrese au fost făcute, însă atributele identității feminine sunt încă unele distorsionate. Pentru că-ți poți pune ochelari noi, însă dacă obiectul de vizionat rămâne același, nu vei ajunge decât să vezi diverse versiuni ale sale. El, în esență, va rămâne. Cum este și cazul stereotipurilor. Trecerea timpului și schimbarea parțială a mentalităților generale, reorganizarea societății, nu fac decât să schimbe insignifiant modul în care sunt văzute stereotipurile, prezența lor continuând să se facă resimțită.


Nu poți pretinde că ai în fața ta o societate reorganizată, când pionii au fost mutați doar superficial.


Iată de ce acesta este și cazul societății românești, pentru că femeile încă sunt văzute ca:


Femeia - musafirul rătăcit în domeniile profesionale ce necesită efort fizic/de conducere


În momentul în care se discută ocuparea unui post de conducere, femeile încă nu sunt opțiunea principală. Conform Strategiei naţionale privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice, când vine vorba despre membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori, dintre aceștia 66,4% sunt bărbați față de doar 33,6% femei. Scena politică nu este destinată femeilor, pozițiile de putere nu le sunt rezervate lor. Astfel, unde se ajunge? Înapoi în secolul XIV, unde locul femeiii era alături de copiii săi, cu capul plecat în fața unui bărbat, soțul său.


De ce? Pentru că femeia este în definitiv, potrivit unui alt stereotip:


Femeia - soție, mamă, ulterior bunică


Această nevoie de a ține departe femeia de tot ce înseamnă domeniu de conducere, scenă politică, a rezultat în acest atribut. Revoluția industrială l-a perpetuat, timpurile moderne l-au diminuat, însă nu suficient de mult încât să nu se facă resimțit și astăzi. Așa am ajuns ca astăzi, la atâția ani distanță realizarea pe care se pune cea mai mare valoare a unui fete este „capacitatea” sa de a-și întemeia o familie, cand de fapt, nu văd de ce căsătoria ar trebui să fie un indice al gradului de feminitate. Aceasta presiune pusă pe generația tânără se transferă mai apoi generației mai înaintate, unde a fi mama sau bunica este o condiție necesară pentru a fi luat în calcul de societate. Altfel, ce ai făcut cu viața ta? Cum ți-ai exprimat și valorificat feminitatea?


Femeia - întruchipare a firavității, a blândeții și a toleranței


Delicatețea este trăsătura de bază, faptul că permitem ca ea să fie detronată de oricare alta ne face mai puțin femei, ne depărtează de natura sexului nostru. Nu pare totuși ciudat, să gestionăm apartenența noastră în funcție de o calitate care nu este una înnăscută, ci opțional dobândită pe parcursul vieții?


Vom pune la colț o artistă care alege să dea creațiilor sale un aspect abrupt...?

Oare asta este tot ce ne alcătuiește? Îi vom spunenu unei femei inteligente, doar pentru că nu dă dovadă de delicatețe în modul de exprimare al ideilor ei? Vom pune la colț o artistă care alege să dea creațiilor sale un aspect abrupt, a cărei delicatețe nu este cea general acceptată, dovedindu-se a fi nonconformistă?


Deși modele există, femei care trec dincolo de stereotipuri și reușesc să-și ducă existența mai departe de asta, ele reprezintă doar martiri: femei care, asemenea acestor oameni care au ales sacrificiul, sunt cinstite, admirate pentru curajul lor, dar rar niște modele urmate, cel mult idealuri irealizabile.


Sunt surse de curaj, dar la fel de bine există, cum aminteam și la început, femei care militează ele însele pentru aceste atribute, pentru menținerea lor. Pentru că discriminarea nu este pusă în evidență doar prin comparație cu sexul opus. Femei care discriminează alte femei reprezintă un lucru aflat la ordinea zilei. Pentru îndrăzneala lor de a face față stereotipurilor, de a dovedi că tiparele sunt doar niște forme imaginare pe care ți le autoimpui sau reale, pe care ți le impune societatea, dar pe care poți încerca să fii destul de nonconformistă și să le desființezi.


A existat această femeie, Christine de Pisan, care la începutul secolului al XV-lea a susținut ideea de școlarizare a fetelor în aceeași manieră cu a băieților. Secole mai târziu, în România, o putem repera pe Calypso Botez care a luptat pentru dreptul la vot al româncelor, creșterea rolului economic, cât și pentru emanciparea intelectuală și politică a femeii, prin înființarea Emancipării Civile și Politice a Romancelor. Pentru schimbarea atributelor amintite mai sus.


„A lupta pentru îmbunătățirea soartei femeii, a o îndruma din cea mai fragedă copilărie pe calea muncii binelui şi a onoarei, este a face feminism, în cea mai pură, mai înaltă accepţiune a lui” sunt cuvintele Alexandrinei Cantacuzino.


Pe plan local, aceasta a înființat Gruparea Națională a Femeilor Române, care-și propunea educarea și pregătirea femeilor pentru viața politică. Pe plan internațional, a creat Mica Antanta a Femeilor, organizație formată din asociații feministe din România, Iugoslavia, Polonia, Cehoslovacia și Grecia. Astfel, a reușit să atragă atenția asupra femeii noi, viața ei sexuală și statutul copiilor legitimi și nelegitimi.


Exemple de femei care au dorit să facă ceva în această privință sunt nenumărate: Ella Negruzzi (1876- 1948), prima avocata din România și din Estul Europei; Ana Aslan (1897-1988), femeia care a învins bătrânețea; Sofia Ionescu-Ogrezeanu (1920-2008), prima femeie neurochirurg; Virginia Andreescu Haret (1894-1962) prima femeie arhitect din țară și a zecea din lume.

Astăzi, asociațiile existente continuă aceeași luptă începută de către femeile din trecut. Pe plan mondial, reperăm UN Women's, entitatea Națiunilor Unite pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor. Pe plan local, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) este însărcinată cu coordonarea implementării Convenției de la Istanbul (Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice) și a CEDAW (Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor). Aceasta dezvoltă, de asemenea, și Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice. Actuala strategie are ca și perioadă de implementare 2018-2021. Acesteia i se alătură numeroase asociații, urmărind același scop comun.


Totuși nu sună tocmai corect să atribui caracteristici pe baza sexului, fără a îl face să pară inferior pe celălalt.

E cel puțin interesant să aparții sexului frumos, atunci când nu ești rezumată doar la asta. Ar fi interesant să aparținem sexului frumos, inteligent, puternic, motivat, capabil. Totuși nu sună tocmai corect să atribui caracteristici pe baza sexului, fără a îl face să pară inferior pe celălalt.

Calitățile nu are trebui să depindă de gen. Poziția socială nu ar trebui să depindă de gen. Nici defectele nu ar trebui să depindă de gen.


Toate aceste atribute nu ar trebui să fie condiționate de sexul căruia aparținem.


Consider că de aici derivă egalitatea. Iar egalitatea reprezintă normalitate. Cu toții vrem normalitate, nu-i așa? Hai să ne-o oferim reciproc atunci.

Subscribe

Ce-ți recomandăm

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Subcribe

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.