Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

Gândurile unui om


Fotografie de Iulia Dogaru

Apreciere


Nimeni altcineva nu mă înțelegea

Așa cum o făceai tu cândva.

Mi-ai adus alinarea

Odată cu chemarea.

Mi-ai dat iubirea

În același timp cu privirea.

Un simplu zâmbet mi-a fost de ajuns

Să nu mai găsesc răspuns

La orice întrebare

Care-mi ieșea în cale.

Mi-ai spulberat visele negre

Și le-ai înlocuit

Cu ceva nemaipomenit.

Nu aș fi crezut

Că poți să însemni atât de mult

De la un simplu salut

La un sărut.

Ești cel mai bun lucru întâmplat;

Asta am aflat.

Ai apărut când aveam cea mai mare nevoie.

Ești îngerul din viața mea,

Inima ce-mi bătea.

Un suflet în alt trup,

Un lanț întrerupt.

Mereu când suntem împreună

Nu mă mai simt ca o alună,

Un corp mic într-o coajă,

O scoică de sub plajă.

Mă simt atât de fericită

Într-o singură clipită.

Simpla ta prezență

Îmi dă aderență.

În sfârșit sunt liberă.


Așadar


Ah, dar ce apariție...

O soluție pentru ce?

Pentru tot ce mi-ai făcut

Și apoi ai dispărut.

E corect așa ceva?

Ah, stai, tu nu-ți dai seama

Ce avea să urmeze...

Să mă blocheze.

M-am izolat și m-am înșelat.

Felicitări? Ioc.

Încurajări? Nici atât.

Vreo motivație

N-am nicio explicație.

Poate merit asta.

Destinul știe mai bine

Ce este pentru mine...

Nu am cum să mă opun.

Tot ce vreau să-ți spun

Este „rămas bun”.

Încerc și tot încerc,

Dar mă înec în eșec.

Nu am nici măcar o reușită

Nimeni nu mă numește amă...

Sunt doar o dezamăgire

Pierdută în mulțime.

Un singur zâmbet ar putea

Să-mi îmbuneze ziua;

Îl aștept de multă vreme,

Dar acum nu mai este o plăcere.

Și acum la sfârșit

Îți spun că te-am părăsit ,

Te salut cu dor

Și te las în crunta realitate

Plină de fapte needucate.

Ascultător, ascultător,

Ne vedem în viitor!


Ce este viața


Griul, nuanța fantastică

Exprimă o imagistică:

Întuneric și lumină

Acum totul se combină.

Îmi este foarte clar:

Despre viață n-aveam habar,

Ci un singur vis

Acela că pot să ajung la abis.

O îmbrățișare

Singura salvare.

O simplă privire

Pentru uimire.

Încă te aștept

Să îmi spui: „repet”.

În ciuda a toate,

Mereu ai dreptate.


Ce însemni pentru mine


Doar tu ești cel care mă vede dintr-o anumită rază,

Cel care viața mi-o luminează.

Ești un dar venit de sus

Pentru sufletul meu apus.


De ce


Un motiv

Să pot să te conving

Să rămâi aici

Fără să te complici,

Un motiv de a nu pleca departe,

Un motiv să te-ntorc din fapte,

Gânduri mă acaparează,

Dar asta nu te interesează.

Ne-am certat, ne-am împăcat,

De tine tot nu am scăpat.


Dor


Îmi este dor de tine.

Îmi lipsești pe zi ce trece.

Nu te voi uita

Toată viața mea.

Mi-ai fost călăuză,

Nu mi-am cerut scuză...

M-ai iubit ca pe nimeni altcineva,

Am fost alinarea ta.

Suferința-ți pierdea

Odată cu vocea, privirea mea.

Acum te caut și nu te găsesc,

Nu vreau să mă obosesc,

Dar nu voi avea pe nimeni

Așa ca tine.


Pierdută


Pierdută în timp

Nu mai știu ce simt,

Pierdută în fapte

Fără de păcate.

Blocată în amintiri

Ce nu-mi dau scutiri,

Înconjurată de gânduri

Printre atâtea rânduri.

Îmi doresc atât de mult

Să pot să te ascult.

O simplă melodie

Pentru acea scânteie;

O simplă răsuflare

Pentru acea chemare;

O simplă jucărie

Pentru o prostie.

Te vreau acum

Pentru un minut

Ca să mă ții în brațe

Și să-mi dai speranțe,

Speranțe să mai lupt

Pentru ceea ce nu a început.


Sfârșitul copilăriei


Cu siguranță am avut fiecare un moment

în care ne-am simtiț cam așa:

„Lasă tot, nu crede”, asta spun toți

Când ai nevoie fug ca niște hoți.

Viața trebuie trăită, nu închisă.

Urme, sânge, lacrimi peste tot.

Zâmbetul e dat pe cale de dispariție,

Orgoliul vine în apariție.

„Te credeam altfel”, mi se spune des

Trăiesc de parcă sunt crescută cu aer și cu stres.

„Schimbarea nu este un lucru rău”

Spunea cineva în gândul său.

„Te-ai schimbat, te-am pierdut”

Nimeni nu știe cum am dispărut.

Acum mă gândesc

Cu ce am putut să greșesc.

Sunt criticată în ultimul hal,

Chiar dacă sunt om banal.

„Nu da importanță,

Adoptă aroganță”.

Ignoranța doare, e o armă dură

Ce duce la o ruptură.

Acum las toate, mă îndepărtez

Tot ce vreau să fac e să mă descifrez.

Ce am ajuns?

Nu am răspuns.

Vreau să nu mai fiu un intrus.

Căștile la mine nu sunt de mirare

Rup orice comunicare.

Prietenii mă lasă, nu mă recunosc

Spun că nu mai sunt ce-am fost.

Nu-i ascult, nu mai sunt ce-am fost.


Însă tot ce contează este păstrarea cumpătului, indiferent de intensitatea trăirilor (întâlnite pentru prima dată sau nu) ce încearcă ființa umană. Toate sunt niște teste ale divinității: unele mai ușoare, altele mai dificile, însă fiecăruia îi este dat exact cât poate duce. Orice are o cauză (adesea fin transmisă) și doar cineva cu însușiri definite poate selecta răspunsurile testului.


Cine este menit să fie alături, va fi indiferent de circumstanțe. Oricine își dorește aproape persoane demne, loiale. Dar există clipe când nici acestea, deși prezintă calitățile necesare, nu pot fi compatibile. Buna creștere ar trebui să lase loc măcar de un salut cu acestea, pentru că nu se știe când și în ce context se vor reîntâlni.


Nu este simplu să crești. De la copil la adult este o cale lungă și anevoioasă. De la neintegrarea în lume, selectarea prietenilor încă de la o vârstă fragedă, pierderea unor persoane dragi în moduri cumplit de dureroase până aproape chiar de a fi fără locuință.


Din experiența mea, a unei fete încercate, am învățat că maturitatea, acceptarea schimbărilor, dar mai ales încrederea că Dumnezeu știe ceea ce face sunt lucruri esențiale în existența efemeră a omului.



Subscribe

Mulțumim!

Ce-ți recomandăm