Gândurile unui om
Apreciere
Nimeni altcineva nu mă înțelegea
Așa cum o făceai tu cândva.
Mi-ai adus alinarea
Odată cu chemarea.
Mi-ai dat iubirea
În același timp cu privirea.
Un simplu zâmbet mi-a fost de ajuns
Să nu mai găsesc răspuns
La orice întrebare
Care-mi ieșea în cale.
Mi-ai spulberat visele negre
Și le-ai înlocuit
Cu ceva nemaipomenit.
Nu aș fi crezut
Că poți să însemni atât de mult
De la un simplu salut
La un sărut.
Ești cel mai bun lucru întâmplat;
Asta am aflat.
Ai apărut când aveam cea mai mare nevoie.
Ești îngerul din viața mea,
Inima ce-mi bătea.
Un suflet în alt trup,
Un lanț întrerupt.
Mereu când suntem împreună
Nu mă mai simt ca o alună,
Un corp mic într-o coajă,
O scoică de sub plajă.
Mă simt atât de fericită
Într-o singură clipită.
Simpla ta prezență
Îmi dă aderență.
În sfârșit sunt liberă.
Așadar
Ah, dar ce apariție...
O soluție pentru ce?
Pentru tot ce mi-ai făcut
Și apoi ai dispărut.
E corect așa ceva?
Ah, stai, tu nu-ți dai seama
Ce avea să urmeze...
Să mă blocheze.
M-am izolat și m-am înșelat.
Felicitări? Ioc.
Încurajări? Nici atât.
Vreo motivație
N-am nicio explicație.
Poate merit asta.
Destinul știe mai bine
Ce este pentru mine...
Nu am cum să mă opun.
Tot ce vreau să-ți spun
Este „rămas bun”.
Încerc și tot încerc,
Dar mă înec în eșec.
Nu am nici măcar o reușită
Nimeni nu mă numește amă...
Sunt doar o dezamăgire
Pierdută în mulțime.
Un singur zâmbet ar putea
Să-mi îmbuneze ziua;
Îl aștept de multă vreme,
Dar acum nu mai este o plăcere.
Și acum la sfârșit
Îți spun că te-am părăsit ,
Te salut cu dor
Și te las în crunta realitate
Plină de fapte needucate.
Ascultător, ascultător,
Ne vedem în viitor!
Ce este viața
Griul, nuanța fantastică
Exprimă o imagistică:
Întuneric și lumină
Acum totul se combină.
Îmi este foarte clar:
Despre viață n-aveam habar,
Ci un singur vis
Acela că pot să ajung la abis.
O îmbrățișare
Singura salvare.
O simplă privire
Pentru uimire.
Încă te aștept
Să îmi spui: „repet”.
În ciuda a toate,
Mereu ai dreptate.
Ce însemni pentru mine
Doar tu ești cel care mă vede dintr-o anumită rază,
Cel care viața mi-o luminează.
Ești un dar venit de sus
Pentru sufletul meu apus.
De ce
Un motiv
Să pot să te conving
Să rămâi aici
Fără să te complici,
Un motiv de a nu pleca departe,
Un motiv să te-ntorc din fapte,
Gânduri mă acaparează,
Dar asta nu te interesează.
Ne-am certat, ne-am împăcat,
De tine tot nu am scăpat.
Dor
Îmi este dor de tine.
Îmi lipsești pe zi ce trece.
Nu te voi uita
Toată viața mea.
Mi-ai fost călăuză,
Nu mi-am cerut scuză...
M-ai iubit ca pe nimeni altcineva,
Am fost alinarea ta.
Suferința-ți pierdea
Odată cu vocea, privirea mea.
Acum te caut și nu te găsesc,
Nu vreau să mă obosesc,
Dar nu voi avea pe nimeni
Așa ca tine.
Pierdută
Pierdută în timp
Nu mai știu ce simt,
Pierdută în fapte
Fără de păcate.
Blocată în amintiri
Ce nu-mi dau scutiri,
Înconjurată de gânduri
Printre atâtea rânduri.
Îmi doresc atât de mult
Să pot să te ascult.
O simplă melodie
Pentru acea scânteie;
O simplă răsuflare
Pentru acea chemare;
O simplă jucărie
Pentru o prostie.
Te vreau acum
Pentru un minut
Ca să mă ții în brațe
Și să-mi dai speranțe,
Speranțe să mai lupt
Pentru ceea ce nu a început.
Sfârșitul copilăriei
Cu siguranță am avut fiecare un moment
în care ne-am simtiț cam așa:
„Lasă tot, nu crede”, asta spun toți
Când ai nevoie fug ca niște hoți.
Viața trebuie trăită, nu închisă.
Urme, sânge, lacrimi peste tot.
Zâmbetul e dat pe cale de dispariție,
Orgoliul vine în apariție.
„Te credeam altfel”, mi se spune des
Trăiesc de parcă sunt crescută cu aer și cu stres.
„Schimbarea nu este un lucru rău”
Spunea cineva în gândul său.
„Te-ai schimbat, te-am pierdut”
Nimeni nu știe cum am dispărut.
Acum mă gândesc
Cu ce am putut să greșesc.
Sunt criticată în ultimul hal,
Chiar dacă sunt om banal.
„Nu da importanță,
Adoptă aroganță”.
Ignoranța doare, e o armă dură
Ce duce la o ruptură.
Acum las toate, mă îndepărtez
Tot ce vreau să fac e să mă descifrez.
Ce am ajuns?
Nu am răspuns.
Vreau să nu mai fiu un intrus.
Căștile la mine nu sunt de mirare
Rup orice comunicare.
Prietenii mă lasă, nu mă recunosc
Spun că nu mai sunt ce-am fost.
Nu-i ascult, nu mai sunt ce-am fost.
Însă tot ce contează este păstrarea cumpătului, indiferent de intensitatea trăirilor (întâlnite pentru prima dată sau nu) ce încearcă ființa umană. Toate sunt niște teste ale divinității: unele mai ușoare, altele mai dificile, însă fiecăruia îi este dat exact cât poate duce. Orice are o cauză (adesea fin transmisă) și doar cineva cu însușiri definite poate selecta răspunsurile testului.
Cine este menit să fie alături, va fi indiferent de circumstanțe. Oricine își dorește aproape persoane demne, loiale. Dar există clipe când nici acestea, deși prezintă calitățile necesare, nu pot fi compatibile. Buna creștere ar trebui să lase loc măcar de un salut cu acestea, pentru că nu se știe când și în ce context se vor reîntâlni.
Nu este simplu să crești. De la copil la adult este o cale lungă și anevoioasă. De la neintegrarea în lume, selectarea prietenilor încă de la o vârstă fragedă, pierderea unor persoane dragi în moduri cumplit de dureroase până aproape chiar de a fi fără locuință.
Din experiența mea, a unei fete încercate, am învățat că maturitatea, acceptarea schimbărilor, dar mai ales încrederea că Dumnezeu știe ceea ce face sunt lucruri esențiale în existența efemeră a omului.
