„Ghici cine vine la cină?” - problematica discriminării abordată în cinematografia anilor ‘60


Cinematografia secolului trecut nu reprezintă un punct de interes pentru cei mai mulți dintre tineri. Filmele vechi sunt considerate plictisitoare și anoste; ne lovim de prejudecăți și considerăm că un subiect bun nu poate fi transpus prin imagini alb-negru, fiind folosite camere de filmat mediocre în comparație cu cele din zilele noastre. Chiar și așa, întotdeauna au existat minți sclipitoare care să conceapă proiecții pline de substanță, la al căror subiect să te gândești și după ce au trecut săptămâni de la vizionarea filmului.


...un film de acum 50 de ani nu are cum să fie captivant, preocupările oamenilor s-au schimbat drastic, cu siguranță mă voi plictisi...

Sunt o adeptă a filmelor din anii ‘60, ‘70, dar trebuie să recunosc că am pășit cu un oarecare scepticism pe drumul acesta. Eram copleșită de aceeași idee preconcepută: „un film de acum 50 de ani nu are cum să fie captivant, preocupările oamenilor s-au schimbat drastic, cu siguranță mă voi plictisi”. Și totuși nu a fost așa.


Am început timid cu un film japonez, „Hiroshima, dragostea mea” și am continuat cu arta cinematografică a lui Wong Kar-Wai. Am vrut să-i cunosc pe Alfred Hitchcock, Martin Scorsese, apoi mi-am dorit să analizez începutul propriu-zis al cinemaului prin Orson Welles.


Căutările m-au îndreptat spre regizorul Stanley Kramer, care a reușit să transpună perfect problematica xenofobiei în filmul său, „Ghici cine vine la cină?”, produs în anul 1967. Este un film excelent despre toleranță și paradoxurile minții umane, având o distribuție de excepție, mai presus de orice efecte speciale.


Subiectul filmului


Joey Drayton, o tânără de 23 de ani, se îndrăgostește la prima vedere de medicul John Prentice, în vârstă de 37 ani. Sentimentele atât de intense îi fac pe cei doi să vrea să se căsătorească la doar 10 zile după ce s-au cunoscut. Ca și cum dorința precoce a lui Joey pentru mariaj nu ar fi fost destul de șocantă, tânăra își mai surprinde părinții și când li-l prezintă pe medicul de origine afro-americană.


Principiile lor liberale sunt zguduite în momentul în care aceștia conștientizează că fiica lor s-a îndrăgostit de un bărbat de culoare, chiar dacă aceasta s-a maturizat într-un mediu plin de toleranță și înțelepciune. Totul se derulează într-un ritm foarte alert: Joey îl prezintă părinților săi pe John, în aceeași seară sunt invitați la cină părinții bărbatului și tot atunci cei doi vor pleca pentru a se căsători și trăi împreună. Iar totul, de la prima întâlnire a celor doi până la căsătorie, se desfășoară în doar 11 zile!


...discuțiile dintre mame și cele dintre tați conturează conflictul dintre dragoste și rațiune.

Dialogurile dintre mamă și fiică, tată și fiu, discuțiile dintre mame și cele dintre tați conturează conflictul dintre dragoste și rațiune. Mamele acceptă dragostea dintre cei doi, reamintindu-și sentimentele puternice pe care le-au experimentat și ele cândva, pe când tații privesc cu pesimism iubirea pură dintre cei doi, gândindu-se la consecințele unei astfel de căsătorii.


Datoria noastră de cetățeni este să luptăm pentru drepturi...

Rasismul și prejudecățile împotriva străinilor sunt prezente și acum, la 53 de ani de la lansarea filmului. Puțini sunt cei care îi privesc fără rețineri pe cei cu o origine diferită de a lor, iar discriminarea nu e prezentă numai în căsătoria cu un străin, cum ilustrează filmul, ci și la locul de muncă, la școală sau chiar pe stradă. Toate clasificările care concep o ierarhie a raselor nu au un fundament științific, fiind un produs al imaginației omului. Datoria noastră de cetățeni este să luptăm pentru drepturi, egalitate și să ne implicăm cât de mult putem.


”Guess who’s coming to dinner?” e un film care exprimă o realitate tristă, dar care se termină într-o notă optimistă, tipică filmelor americane. Subiectul e tratat cu seriozitate, deși pe alocuri există exagerări create de ritmul mult prea alert al evenimentelor. Actorii creează adevărate tipologii de personaje, memorabile pentru oricine vizionează pelicula. Este un film care nu ar trebui să lipsească din cultura oricărui cinefil, un film de referință pentru convingerile din anii ‘60.



DE CITIT

SUBSCRIBE

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Newsletter

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.