L’amour (n’)est (pas) mort


Fotografie realizată de Iulia Dogaru

L’amour (n’)est (pas) mort


Mi-aș dori să-mi aud vocea spartă în mii de bucăți

Și răsunetul ei izbindu-se de zidurile ce-mi înconjoară sufletul.

Ziduri de beton,

Grele,

Pe care nimeni nu le poate dărâma

Pentru că nimeni nu se-ncumetă.

Le-am construit cu greu,

În mii de clipe în care

Lacrimile-mi inundau obrajii

Și zeci de gânduri alergau prin mintea-mi însetată

De iubire.

"L'amour est mort", ar zice înțelepții,

Dar iubirea nu moare,

Nu dispare,

Nu uită să existe.

Pentru că iubirea arde

În cel mai adânc loc din spatele zidurilor de piatră.

Arde și renaște.

Din zi în zi mai mare,

Mai dornică de scăpare

Din captivitate.

Ea nu încetează să fie

Pentru că ea e

Dincolo de lume,

Dincolo de soare,

Dincolo de ce poți privi cu ochii.

Iubirea e în fiecare frunză,

În fiecare floare,

În fiecare curcubeu

Și-n fiecare stea de pe bolta cerească.

E dincolo de mare

Și dincolo de cer,

Dar pentru fiecare

E întotdeauna

Acolo.


Gânduri


Ce joc absurd și sfidător al sorții

Mi te-a pus în cale

Și a blocat orice urmă de lumină-n juru-mi?

Ce meandre ale ei te-au făcut să mi te întipărești în suflet în așa hal?

Și de ce tocmai în sufletul ăsta atât de vulnerabil,

De transfigurat și de însetat de tine?

Ți-ai înfipt ghearele de hienă adânc în el,

L-ai luat în brațe și l-ai urcat pe cele mai înalte culmi,

L-ai ținut acolo o secundă și

I-ai dat drumul.

Izbindu-se de stânci și înecându-se în mare

Crezi tu că va mai învia el vreodată?

Ori, crezi tu că va mai fi în stare să simtă,

Să viseze,

Să fie?


Copacul și frunza


Nu-mi mai e soare-n septembrie,

Mi-e sufletul plin de nori şi furtună.

De vise uitate într-un colț

De inimă.

Oare ştii de ce cad frunzele în septembrie?

De ce părăsesc copacii şi-i lasă goi,

Ca şi cum n-ar fi fost niciodată ale lor?

Îmi spui că nu te-ai gândit niciodată la asta,

Că pentru tine frunzele doar cad pentru că asta le e menirea.

Dar îți dai seama că şi tu eşti o frunză,

Care la cea mai mică adiere de vânt îşi părăseşte copacul

Şi-l lasă gol,

Uitat in bătaia vântului şi-a ploii,

Asemenea unui suflet îngenunchiat?

Doar că ceea ce nu ştii tu

E că sufletul meu a prins rădăcini

Şi că va renaşte din durerea ce simte că-l macină

Şi de care nu crede că va mai scăpa vreodată.

Vezi tu?!

Frunzele cad toamna, dar ele dispar.

Pe când copacul renaşte şi alte frunze iau locul celor căzute.

Şi copacul îşi continuă existența..

Mai măreț,

Mai plin de încredere în noul început,

În noua viață.

Pentru că ştie că frunzele cad cu-n scop,

Pentru c-a reuşit să înflorească din nou

Si c-a trecut peste iarna grea.

Dar frunza?

Frunza ramane doar o umbră,

O palidă amintire

A ceea ce-a fost cândva toamnă...


August


„Întoarce-mă-n august din nou

Alintă-mă

Cu stereo bătăi de inimă.”

August serile de vară

Când melancolia îmi înăbuşă glasul stins de-atâta dor

De tine.

August diminețile-n care mă trezesc cu-n gust nestins de dor

Pe buze.

August cafelele băute-n miez de noapte,

Fără zahăr

Menite să-mi aline sufletul încărcat

De iluzii.

August paginile mânjite cu cerneală neagră

În disperarea de a-mi scoate sufletul la lumină.

August norii din ce în ce mai negri ce-mi întunecă ființa

Uitată.

August minutele ce se scurc gândindu-mă la calea-mi ce iveşte drumuri tot mai anevoioase.

August bătăile inimii tale pe care le simt din ce în ce

Mai stinse.

August valurile mării ce-mi îneacă toate deznădejdile şi-n ale căror brațe mă simt

Întreagă.

August zilele ce trec pe nesimțite şi-mi lasă-un gust amar

De dor nestins

De mine.


Dacă


Dacă eu sunt vântul ce-ți mângâie pletele,

tu eşti soarele ce-mi încălzeşte inima.

Dacă eu sunt lacrima ce-ți cade pe obraz,

tu eşti surâsul ce-mi încântă sufletul.

Dacă eu sunt frunza ce cade toamna,

tu eşti pământul ce mă primeşte în brațele lui.

Dacă eu sunt cuvânt,

tu eşti opera mea literară.

Dacă eu sunt ochii ce-ți luminează calea,

tu eşti întreaga lume pe care o văd.

Dacă eu sunt vers,

tu eşti muzica mea.

Dacă eu sunt nisipul ce-ți mângâie tălpile,

Tu eşti marea mea.

Dacă eu sunt culoarea,

tu eşti pictorul meu.

Dacă eu sunt tu,

tu eşti eu.


0773 123 246

  • YouTube

©2020 by KULT. All rights reserved.