Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

Poeme morbide


Să auzim niște rumors


Să auzim niște rumors

Să nu ne gândim la ce a fost

Să gândim înainte

Spre o lume

Spre o mare

Unde zvonurile plutesc

Dar nu ne și ating.

Zburăm peste mări și țări

Doar noi doi

Pentru o singură noapte

Între doi pereți

Cu o lustră deasupra capului

Să ne vegheze

Prin lumile noastre care nu mai apun.

Să iubim – să urâm,

Ăsta e destinul omului cu suflet.


Sângele negru al trandafirului


Plângeam pe Marte,

Pentru lacrimile lui Jupiter

Înveninat, dar altruist

Într-o marmură de spini.

Nu credeam, dar visam,

La o lume,

Între vis și himeră

Printre zgârieturile urletelor

La o simplă flamă.

O simplă atingere,

Precum o galaxie înverșunată

De lumina soarelui.

Râdeam de toți trandafirii,

Pe când, sângele din mine striga –

Ajută-mă și nu mă lăsa!

Disperarea îmi controla fiecare venă

Arteră

Iar într-o zi,

Roșul focului s-a preschimbat într-un negru

Cum numai porțile Iadului vedeau

Sângele curs din trandafir.


Zâmbetul meu șchiop


Încearcă să te arunci într-o mare fără scăpare

Să fugi

Să dispari

Dar să râzi de durere.

Gândește-te puțin

Simte

și urlă.

Privește,

Mereu într-un abis

Fără să atingi durerea

În căutare unor astronomii idealiste,

Zâmbește.

Omul șchiop râde

Mereu a râs

Tu de ce să n-o faci?

- Nu costă nimic –

Doar o secundă

O secundă de viață

De fericire

De calm

De euforie.

Zâmbește șchiop

Frumos și blând.

Anubis apreciează zâmbetul răsărit din durere

Cel mai sincer zâmbet văzut vreodată de un zeu

Subscribe

Mulțumim!

Ce-ți recomandăm