Printre gânduri


Fotografie din arhiva personală

În drum spre tine...


Trec zilele una-ntruna,

Eu cu inima-mi, nebuna,

Icnim... grea călătorie...

Umblăm fără veselie.


Ba pe drumuri vechi, uitate,

Efemeri, dorind dreptate,

Sau pe vechi poteci distruse,

Cu privirile apuse...


Mi-e atât de dor de tine,

Iar tu nu mă vezi pe mine.

Cum să uit acea privire,

Acel chip, plin de iubire?


Merg în grabă, dar merg bine?

E târziu, tu eşti cu mine.

Ai fost mereu în al meu gând,

Mi-ai fost în vis, eram plângând.


Iar acum mă uit spre stele,

Nu sunt singur, sunt cu ele.

Un minut de-am sta, ți-aş spune,

Nu fugi, mică minune!


Este frig singur pe lume.


(Este ceva ascuns la această poezie. Citește prima literă de la fiecare vers.)


Se aude noaptea


Se aude noaptea, o noapte prea rece.

Cu gânduri fierbinți şi strângeri de mână,

Cu ochii sclipind şi chipul de zână,

Mă ține la pieptul cel cald, timpul trece...


Alaiul de stele, pe bolta senină,

Se vede țesut ca un frumos baldachin;

Iar din iarba cea deasă, țârâitul fin,

Înlocuieşte zumzetul de albină.


Frunzele pomilor dansează şi ele,

E totul un vals, e un dans al iubirii,

Pe-o scenă ascunsă-n adâncul privirii.

Nici trupurile nu se mai simt grele.


Şi totuşi mi-e frig, căci îmi e sufletul frânt.

Îmi e teamă de sfârşitul rece, tăios,

Când caldele lacrimi vor săruta duios,

Chipul cel trist, aplecat uşor spre pământ.


Mă văd iarăşi singur privind către stele,

Pierzându-mă-n gânduri şi punând întrebări,

Sperând la răspunsuri şi la îmbrățişări...

Doar aştrii au timp de prostiile mele.


O mică minune a fost lângă mine;

Dac-ați fi văzut frumosul zâmbet al ei...

Mai bine privirea lui decât ochii mei...

Dar, sunt fericiți, le doresc numai bine!


Într-o noapte să ştii că în vis te-am avut,

La distanță de-un pas, eu plângeam, tu plângeai,

Eu te luasem în brațe, iar tu mă strângeai;

Ți-am şoptit Te iubesc!; doar atât am putut.


Disperare


Nu mă strânge-atât de tare,

Dă-mi răgaz de respirare,

Ieşi din sufletu-mi rănit,

Fugi de unde ai venit!


Pui de corb cu glasul rece,

Pe la mine nu mai trece!

Iederă otrăvitoare,

Ce presari dor şi teroare...


Ce-ți mai place viclenia,

Răul, groaza, nebunia...

Pui sămânța de regrete

Şi aştepți să ne îmbete.


Parşivă, nemuritoare,

Nedorită, disperare.

Nu-mi ştiu drumul şi mi-e greu,

Tu te strângi de gâtul meu.


Spune-mi cine te-a adus.

Cine-n suflet mi te-a pus?

Spune-mi ce să-ți dau să pleci,

Pe aici să nu mai treci...?!


De-am greşit, îmi pare rău!

Pleacă! Du-te-n drumul tău!

Tu ştiai că-mi va fi dor...

Tu-mi spuneai: „oamenii mor”...


După zile de durere,

După ore de tăcere,

Tu-mi arăți ce n-am făcut

Şi îmi spui: „ai fi putut”.


Totu-ți pare-aşa uşor...

Ce-ai să faci când am să mor?

Duci altora amăgire?

N-ai să poți! Te iau cu mine!


Disperare, disperare...

Unde-s zilele cu soare,

Zilele cu bucurie,

Cele pline de iubire?!



2 comments

0773 123 246

  • YouTube

©2020 by KULT. All rights reserved.