Scrisoare pentru Moș Crăciun (#1): dorințe pe care le putem îndeplini



Diana Florea


Dragă Moș Crăciun,


Numele meu este Diana, cred că mă cunoști deja din anii anteriori. Prietenii mei au râs de mine când le-am spus că vreau să îți trimit o scrisoare. Ei spun că sunt prea mare ca să îi mai scriu Moșului. Le-am arătat că am doar 1,60 în înălțime, aș putea trece neobservată pe lista ta. Oricum, deși am 20 de ani, în interiorul meu sunt un copil. Încă mai fur bomboane din brad când nu mă văd părinții, dar să nu mai spui asta la nimeni, ok? Să fie secretul nostru.


Anul acesta am fost destul de cuminte, zic eu. Am avut grijă de familia mea, am învățat bine, am făcut voluntariat, ba chiar am ajutat o bătrânică să care o plasă cu multe cumpărături. M-am gândit că, făcând toate astea, poate îmi vei îndeplini dorința din acest an.


La început nu știam exact ce vreau de la tine, așa că m-am uitat să văd ce au scris și alți copii. Când le-am citit scrisorile, am devenit foarte tristă. Știi de ce? Pentru că mulți dintre ei își doresc lucruri pe care ar trebui deja să le aibă: iubire, hrană, un acoperiș deasupra capului, un brad frumos împodobit. Eu am deja toate astea. De aceea, mă gândeam că anul acesta să fie diferit. Nu o să cer nimic pentru mine, dar, totuși, îmi doresc ceva. Te rog, Moșule, citește scrisorile acestea și îndeplinește-le copiilor nevoiași dorințele. Asta m-ar face cea mai fericită din lume. Aș fi chiar de acord să nu mai fur bomboane din brad, dacă asta te-ar convinge.


„Moșule, eu îmi doresc foarte mult anul acesta un brad de Crăciun, că nu am avut niciodată. Mereu am vrut să am un brad frumos împodobit, care are beculețe și luminează așa cum am văzut în casele oamenilor.” – Darius


„Mă numesc Alexandra, sunt elevă în clasa a III-a și anul acesta am fost cuminte, silitoare și bună la suflet. Eu te rog dacă poți să-mi aduci: 2 portocale, 2 banane și 4 pachețele de mentosane.” – Alexandra


„Mă numesc Emanuel, sunt luat în plasament.[…] Dumneavoastră să-mi aduceți haine, un joc de fotbal și să mă sune părinții, mama, tata, toți frații mei. Mulțumesc Moș Crăciun, te iubesc mult.” – Emanuel


Acum că ai citit scrisorile lor, ce spui: mă ajuți?


Sunt sigură că da, tu mereu ne îndeplinești dorințele. În seara de Ajun mă voi pune în pat și îmi voi imagina cum își primesc acești copii cadourile. Cred că asta e, de fapt, adevărata magie a Crăciunului. Să îi faci pe ceilalți fericiți.





Magda Mărgineanu


Dragă Moș Crăciun,


Îți scriu acum, după atâta timp în care n-am mai făcut-o. Nu, nu am uitat de tine. Să nu crezi asta vreodată. Adevărul e că am fost prea ocupată cu ale mele ca să mă mai gândesc la tine, așa cum o făceam odată. Ai rămas mereu acolo, să știi. Bradul frumos împodobit, mirosul de cetină și bomboanele pe care încercam să le ascund cât mai bine printre crengi, ca să le păstrez departe de ochii mâncăcioșilor, încă mă duc cu gândul la tine. La fel și cozonacul mamei, al cărui miros mă poartă în copilărie, la serile în care te așteptam cu nerăbdare.

Știi, Moșule, s-au schimbat multe de când ți-am scris ultima oară. Cred că nu mi-ar ajunge câteva foi ca să-ți povestesc tot ce am trăit în anii de când nu ți-am mai trimis o scrisoare.


Lumea nu mai e un loc atât de plăcut. S-au întâmplat lucruri care ne-au dat cu totul peste cap, care ne-au făcut să suferim mult, dar care ne-au și ajutat să ne dăm seama de ce ne dorim cu adevărat. Și nu, Moșule, nu mai vreau păpușa aia Barbie cu casă și nici cărți de colorat cu povești nu mai vreau (cu cărțile nu sunt așa sigură, încă mă bucur ca un copil când le primesc, dar rămâne ăsta secretul nostru). Vreau doar ca Binele să învingă. Da, exact ca în basmele cu Făt-Frumos, unde Binele învingea întotdeauna Răul. Asta îmi doresc de la tine.


Ca oamenii frumoși și buni să fie răsplătiți pe măsura faptelor, și să nu mai sufere. Suferința nu face bine și cred că știi și tu asta. Așa că, nu ai putea tu, ca în noaptea în care zbori pe deasupra noastră cu sania ta, în care orice copil visează să urce măcar o dată, să împrăștii un praf magic care să-i facă pe oameni mai fericiți și mai puțin îngândurați? Crezi că ai putea să-mi îndeplinești dorința asta?


De când am mai crescut mi-am dat seama că nu să primești te face cu adevărat fericit. Că e mai frumos să dăruiești și să vezi zâmbetul de pe chipul oamenilor. Cred că tu știi asta cel mai bine. Așa că, de ce să nu vedem oameni mai fericiți și mai zâmbitori? Știu că s-au întâmplat multe lucruri urâte, dar unul dintre motivele fericirii mele mi-a spus că toate se întâmplă cu un scop și că lucrurile urâte nu fac decât să prevestească binele care urmează după ele. Eu sper că și tu crezi la fel, Moșule, și că o să mă ajuți așa cum ai făcut-o de fiecare dată.


Nu știu când o să-ți mai scriu. Poate anul viitor sau poate peste alți câțiva ani. Dar să nu te superi, câteodată mă cuprind și pe mine grijile și uit să fiu copil. Numai că pe tine nu o să te uit niciodată, iar tu știi asta. Te las, Moșule, știu că ai multe alte scrisori de citit și o mulțime de dorințe de îndeplinit. Te rog doar ca atunci când citești ce-și doresc ceilalți copii să nu uiți de praful pe stele pe care știi că ai puterea de a-l împrăștia printre noi și cu care vei putea să pui un zâmbet pe chipurile brăzdate de griji ale oamenilor.


Adelina Iștoc


Dragă Moș Crăciun,


Știi doar că nu mai cred de mult timp în tine. Oare cât timp o fi trecut?... Nici nu-mi amintesc, dar cert este că de la 10 ani am început să am îndoieli vizavi de existența ta... Mai ales atunci când o verișoară a încercat să-mi dovedească că nu ești real și mi-a cam frânt inima. Te-am vizitat vara trecută, când am venit în Finlanda, și m-ai întâmpinat salutându-mă în română. Probabil îți aduci aminte că m-am oprit și mi-am mijit ochii (fiindcă nu, nu mă așteptam la asta și m-ai surprins). Mi te-ai confesat totuși că nu știi prea multe cuvinte în română, de aceea am încercat să te învăț eu, fix înainte să mă tragi mai aproape de tine ca să facem poză și să cumpăr varianta ei imprimată de la elfii tăi.


Nu-mi prea amintesc despre ce am vorbit. Eram foarte emoționată, pentru că știam doar că totul a fost și e o poveste, dar presupun că acel mic copilaș din mine era încântat să te cunoască în sfârșit. Cu toții avem acel copil înăuntrul nostru, drept pentru care continuăm să visăm, deși știm că nu se va îndeplini neapărat fix ceea ce ne dorim. În fiecare an de abia așteptam Crăciunul, pentru că primeam fix ce voiam (sau nu prea), dar știai ce să-mi dăruiești, pentru că era fix ceea ce aveam nevoie. Chiar dacă era o pereche de șosete sau un joc pe care-l văzusem pe raft fix înainte de Crăciun, mă bucuram, pentru că știam că acel cadou e făcut din iubire, nu cu silă sau forțat, ca să fie. (Deși îți trimiteam scrisori lungi, unde în vreo trei sferturi din scrisoare era vorba numai despre branduri de jucări pe care aș fi vrut să le am în colecție.)


Asta mi se pare magic la cadouri. Un cadou poate cuprinde atât de puțin, și totuși atât de mult. Mereu am vizat simbolistica unui cadou atunci când trebuia să îi dăruiesc ceva cuiva, pentru că știam că asta ar fi cel mai important și ar însemna că acel ceva e făcut din suflet. Transmiteam energia mea pozitivă prin acel cadou și poate acea scânteie avea să meargă mai departe, creându-se astfel o legătură. Nu despre asta e vorba în timpul sărbătorilor? Despre cum ne comportăm unii față de ceilalți și cum facem ca totul să fie reciproc? Mi-a luat ceva să-mi dau seama de asta și să nu mă mai bizui pe cât de scump e un cadou…


Probabil voiam doar să acopăr un gol, iar fericirea de a avea anumite lucruri din punct de vedere material putea face asta, atunci când eram mică. Sau cine știe? Cert este că am descoperit magia sărbătorilor și știu cum să o readuc la viață atunci când simt că nu e așa. Și țin să-ți mulțumesc ție, mai ales, Moșule, pentru că de la conversația mea cu tine am stat puțin pe gânduri… Și astfel am ajuns să analizez ultimii ani, realizând că e important pe cine am alături, deși sună clișeic.


Colindând anul trecut cu prietenii mei din asociație și dăruindu-ne cadouri între noi de Secret Santa, am putut simți din nou cum e să fii copilul acela fericit din Ajun. Vizionând episoadele cu tematică de Crăciun din Friends, la fel, m-am regăsit în anumite ipostaze și mi-este dor, mai ales că n-am apucat să-mi mai văd prietenii anul ăsta și nu vom mai putea, din cauza pandemiei.


Mi s-a creat o senzație de gust amar acum, pe cerul gurii, fiindcă știm amândoi ce s-a întâmplat în august. Cercul meu de prieteni nu va mai fi niciodată la fel, fiindcă unul dintre ei ne-a părăsit mai devreme, de parcă anul acesta nu ne adusese destule belele deja… Tuturor ne e dor de el și mi-aș fi dorit să îl mai pot revedea măcar o singură dată, ca să îl iau în brațe și să-i mulțumesc, să ne zâmbim reciproc și să facem glume și miștouri precum o făceam înainte... Poate chiar să ajung să îl cunosc mai bine, fiindcă acum regret că nu am făcut asta până când a plecat. Sunt multe de zis în privința asta, dar sper ca măcar să îl pot revedea într-o zi.


Dorința mea pe anul acesta, deci, este doar să revăd cu bine oamenii dragi, să mă bucur de momentul prezent ca să nu-mi mai pară rău după aceea că nu am făcut-o. Și sper ca acest lucru să li se întâmple și lor, pentru că despre asta este vorba în timpul sărbătorilor.


Mihaela Celus


Dragă Moș Crăciun,


Sunt tot eu, aceeași care îți scrie încă din clasa întâi. Vreau să menționez de la început că scrisoarea de anul acesta va fi ,,altfel” (așa cum au fost multe evenimente anul acesta). Aș fi egoistă ca anul acesta să îți cer cadouri palpabile. De aceea te sfătuiesc să iei loc pentru a-mi citi justificarea.


Pe scurt: Moș Crăciun, anul acesta va trebui să lucrezi online/de acasă! Nu cred că mai are rost să îți explic de ce, așa că voi trece direct la cum.


CUM? În primul rând îți vei angaja câțiva spiriduși care să trimită darurile celor care au mare nevoie și care nu pot lua legătură cu tine online. De exemplu, poți angaja câțiva tineri cu suflet mare care sunt dornici să facă voluntariat. Pot apela la asociații care se ocupă cu așa ceva din județele din care provin, pot trimite colete asociațiilor din afara județului sau chiar să meargă personal în satele cu astfel de nevoi. Sunt sigură că acolo îi vor aștepta mulți îngerași cu suflete și priviri calde, dar desculți sau chiar nemâncați. Mai mult ca sigur jucăria de care fratele lor mai mic s-a plictisit, pe ei îi va încânta enorm. Pe cei bătrâni, însă, i-ar încânta ceva mai simplu și banal: o vorba bună, un om dornic să le asculte poveștile de viață și care (de ce nu?) să învețe ceva din ele, ori măcar să le dea mai departe.


Pot dona bani, haine, încălțăminte, jucării, cărți, un brad de Crăciun sau ornamente, o masă caldă, telefoane/tablete/laptopuri pentru cei care fac școală online. Pot da meditații gratuite celor care au nevoie, pot adopta un animal de companie (în loc să îl cumpere) etc. Pot face multe fapte bune, însă cea mai importantă parte din a face fapte bune e să îi îndemni și pe ceilalți să facă la fel. Astfel, ei pot transmite magia sărbătorilor în multe case, la fel cum o faci tu de obicei.


ȘI MAI CUM? Le poți explica expeditorilor tăi că magia Crăciunului nu stă în wishlist-urile lor interminabile de obiecte, ci în familie si prietenii. Acum, mai mult ca niciodată, ar trebui să le mulțumim (online sau offline) celor dragi că există și că ne sunt alături. Sfătuiește-i să facă asta cât de repede, astfel încât acel o voi face să nu se transforme în trebuia să o fac atunci.


CÂND? Acum mai mult ca niciodată! Sunt zeci de proiecte caritabile înființate în această perioadă, care ne îndeamnă să donăm și să ajutăm.


DE CE? Pentru că despre asta sunt sărbătorile: despre fapte bune și despre oameni buni. Moș Crăciun, sper că ai înțeles și ai luat notițe.

Cu drag și dor,

Mihaela





CELE MAI CITITE

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Newsletter

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.