Scrisoare pentru Moș Crăciun (#2): de ce iubim sărbătorile de iarnă?



Știu, te-ai săturat să citești articole în care sărbătorile de iarnă înseamnă fursecuri și cadouri perfecte, zăpadă ca-n povești, pături călduroase și acum te las să-ți completezi lista imaginară și cu celelalte clișee de sărbători. În acest articol vrem să îți spunem, cum ți-ai dat deja seama din titlu, de ce iubim sărbătorile de iarnă, cu sau fără clișee, și vrem ca și tu să răspunzi la această întrebare, fie în gând, fie în scris, cum simți tu.


Iulia-Ioana, 24 de ani


Dragă Moșule,


Iubesc sărbătorile de iarnă pentru că decorațiunile viu colorate transformă lumea într-un uriaș glob de zăpadă. În această atmosferă magică îmi place să ies în căutarea cadoului perfect pentru cei dragi mie. Este atât de distractiv să-l cauți și să-l tot cauți și tocmai când te aștepți mai puțin, să-ți simți sufletul tresărind de bucurie: Cât de frumos e! Sigur o să-i placă!


Iubesc sărbătorile de iarnă și pentru că atunci îmi dau și mai bine seama că atunci când dăruiesc sunt mult mai fericită decât atunci când primesc. Simt că atunci când dăruiesc, gheața din jurul unor sentimente ale oamenilor pur și simplu se topește. E un sentiment pe care sper din toată inima să-l fi simțit și voi până acum. Însă fiecare dintre noi vrea să fie din nou copil: să își dorească, să caute și apoi să găsească, în sfârșit, sub brad cadoul pe care și-l dorise atât de mult!


Dacă în timpul anului totul se întâmplă pe repede înainte și de cele mai multe ori ne facem timp pentru cei dragi, de sărbători avem timp să povestim și să ne bucurăm alături de ei. Sărbătorile de iarnă ne oferă ocazia să petrecem momente de neuitat cu prietenii și familia și să ne facem amintiri pentru o viață întreagă.


Acest an a fost plin de provocări și de momente în care ne-am adaptat din mers, trebuie să îndrăznim să visăm și să începem chiar acum lista de dorințe pentru un an viitor mai bun.

Știu, tuturor ne este teamă că lista cu dorințe se poate transforma în orice clipă într-o listă cu dorințe neîmplinite dar merită să ne asumăm riscul. Această listă îți dă încrederea și curajul de care ai nevoie atunci când te rătăcești și te întrebi: fericire, încotro fugi?


Cristina Ioana, 20 de ani


Minusurile ale acestui sezon:

Dragă Moșule,


Următoarele idei îți sunt scrise de o persoană care așteaptă Crăciunul asemeni oricărei alta, considerându-l ceva universal iubibil. Însă, pentru că viața mi-a arătat de nenumărate ori că există atât partea bună, pe care o căutăm, cât și cea rea, din care trebuie să ne ridicăm și să învățăm, știu că perfecțiunea pe care mă străduiesc să o găsesc în exterior de multe ori trebuie să vină din mine însămi.


Hm, grea concluzie, nu-i așa? Este clar că mă pune la treabă: să mă caut. Mai degrabă, să mă găsesc!

...Sarcină pe care, în ultimii ani, am dus-o, cred eu, la capăt. Știu ce fac, ce-mi place și ce nu, însă dacă vine vorba despre ce simt, lucrurile se complică. Cine știe sigur-sigur ce simte în afara personajelor din romane, cele cu final romantic, desigur. Și apoi, oricum te voi îndruma să trimiți toate cele bune apropiaților și neapropiaților, astfel că, fiindcă înțeleg că ești încărcat de scrisorile și rugăminți în această perioadă, am să-ți descriu greutățile mele din preajma Crăciunului. Sper să te amuz, să îți dau de gândit, să te relaxez și desigur, să te las să cunoști această persoana care ți-a primit cu mare drag toate cele de până acum, fiind mai mereu pe lista celor cuminți.


Dilema cadoului de Crăciun îmi dă tot mai multe bătăi de cap, însă așa îmi ,,alint” eu obiectele luate cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Deși mă gândesc de zece ori înainte să-mi cumpăr ceva, calculând dacă am o nevoie sau o dorință de satisfăcut prin acel obiect, ajung la final de an să am dulapurile și biblioteca încărcate cu minim zece lucruri cumpărate sau chiar primite în ultimele 12 luni.


De aceea am o reținere când vine vorba de plăcerea cadourilor primite sau oferite iarna. În loc să am acum un lucru care, necesar sau nu, tot o să fie inutil în cel puțin trei situații viitoare, încerc să valorific altceva și să nu achiziționez sau să nu-mi fie oferit nimic altceva în perioada sărbătorilor de iarnă. Nu de alta, dar vreau doar să știu că această parte negativă a fost redusă pe cât de mult se poate. Deci, moșule, dacă te întreabă cineva prin aceste scrisori cu ce m-ar putea bucura, spune-le cu nimic. Sau, ca să nu fiu exigentă, un apel telefonic din partea lor nu o să rămână „nedespachetat”.


Nu pot începe următorul mesaj cu Fie ca..., deși conform obiceiurilor din ziua de azi, așa ar trebui. Moșule, anul acesta nu-mi doresc să primesc mesaje copiate, ci mai degrabă o amintire sub forma unei urări. Eu știu că aș avea multe, precum: „Sărbătorile să te bucure asemeni fericirii ce mi-ai acordat-o, împrumutându-mi bănuți când aveam nevoie” sau „Sper ca Anul Nou și tot ce vine după această noapte să îți meargă lin ca sania, pe care-am împărțit-o amândoi pe zăpada poienii.”. Să ne gândim și la destinatar, la cum îi aducem un zâmbet pe față, nu doar cum suntem politicoși conversând cu oameni pe care abia îi cunoaștem.


Și acum vreau să-ți spun mai multe despre o problemă personală. Moșule, să faci o magie ca băuturile din iarna lui 2020 să fie reci și dulci sau fierbinți și cu orice altă aromă în afară de zahăr. Nu-mi sunt deloc pe plac cele calde și diabetic de îndulcite. Dacă s-a inventat un aparat pentru asta, pune-l sub brad numai mie, eu sunt probabil singura care se plânge de așa ceva tocmai de Crăciun.

În rest, ca anul trecut, sănătate!



Rozalia-Maria, 19 ani


Dragă Moșule,


De ce iubesc sărbătorile de iarnă? Pentru că ele păstrează cu sfințenie „aroma copilăriei”, a bucuriei inocente atunci când mama îți desface o portocală al cărei miros se răspândește prin casă sau atunci când, în dimineața de Crăciun, alergi curios înspre brad să vezi dacă Moșul ți-a ghicit dorințele. Acea bucurie nu se compară cu niciun alt sentiment.


Când eram mai mică, bunica obișnuia să-și facă magia de gospodină pricepută chiar cu două-trei zile înainte de Crăciun și aproape mereu începea cu cel mai iubit desert: cozonacul. Era singurul lucru ce mă făcea să mă abat de la tradiție și să mănânc „de dulce” înainte de sărbători, fiindcă aroma îmbietoare a cozonacului proaspăt scos din cuptor, care nu se compară cu niciun cheesecake, era de nerezistat.


Bradul dădea startul perioadei magice și a fost mereu împodobit nu mai târziu de 6 decembrie. El reprezenta, cumva, sufletul casei noastre în perioada sărbătorilor, deși, la vremea aceea, locul său era separat de camera în care petreceam timpul în familie. Acest „ritual”, dacă îl putem numi astfel, al împodobirii bradului, era preferatul meu, fiindcă febra Crăciunului începea încă din noiembrie, iar nerăbdarea cu care așteptam să devenim festivi e greu de descris în cuvinte. Ziua în care împodobeam bradul era o petrecere, ce-i drept, destul de intimă, dar asta o făcea și mai specială: colinde, ciocolată caldă, filme de Crăciun și multă voie bună în familie.


Seara, când mă plictiseam de toate jocurile de peste zi, îmi lipeam nasul de geamul ușii ce dădea în holul răcoros în care se afla pomul de Crăciun și admiram dansul luminițelor multicolore minute în șir. Alteori, intram direct în hol și mă răsfățam cu câte ceva dulce, fiindcă, în perioada sărbătorilor, dulciurile din casă rămâneau sub brad. Apoi venea mama, apoi tata... și astfel dulciurile se împuținau pe zi ce trece, însă, ca prin minune, niciodată nu rămâneam fără.


Nu am să uit niciodată cât de greu adormeam în Ajunul Crăciunului, știind că a doua zi aveam să găsesc sub brad tot ce mi-am dorit și încă ceva în plus. Pe lângă gândul la cadourile pe care visam să le primesc, eram fascinată de misterul ce împacheta frumos întreaga experiență a nopții de Ajun. „Oare anul ăsta o să îl văd pe Moșul?”, „Hmm, la ce oră va ajunge Moș Crăciun și la mine?”, „Dacă nu o să mănânce Moșul biscuiții pe care i-am lăsat sub brad?”, „Sper că a primit și scrisorica mea”, „Oare Moșul crede că am fost cuminte și anul acesta?” erau doar o parte din întrebările care mă țineau trează cu orele în noaptea cu pricina.


Atracția principală în perioada sărbătorilor era, însă, orașul decorat cu luminițe multicolore de la un capăt la altul, pe care mergeam să le văd în fiecare an cu părinții mei. Puteam să rămân ore în șir în răcoarea nopții luminate de beculețele de Crăciun. Cred, de fapt, că ele erau singurul lucru ce mă putea ține într-un loc pentru atât de mult timp. Iar atunci când și cea mai mică urmă de răbdare lăsa loc energiei neconsumate peste zi, părinții mă duceau în parcul de distracții special amenajat de sărbători, unde mașinuțele primeau mereu toată atenția mea. Tata cumpăra un set de jetoane pe care le foloseam împreună, la o mașinuță, până la epuizare. Copil fiind, îl lăsam pe el să se ocupe de treburi serioase precum accelerația, eu dictând doar direcția pe care aveam să mergem pentru ca, inevitabil, să ne ciocnim cu cineva. Poze cu Moș Crăciun, caruseluri, jocuri, toate făceau parte din această rutină anuală de care nu mă plictiseam niciodată. Cel puțin jumătate din râsetele rămase în acel loc au fost ale mele.


Cufundată în atâtea amintiri, mi-am dat seama că mi-ar mai trebui ceva timp și spațiu pentru a povesti, în detaliu, de ce iubesc sărbătorile de iarnă. Am observat, însă, pe parcurs, că totul se rezumă la o idee simplă: pentru mine, sărbătorile înseamnă copilărie. Poate că am omis partea profund sentimentală a lucrurilor, dar ce poate fi mai profund decât copilăria de care îmi amintesc acum cu zâmbetul pe buze, copilărie pe care o tratam, copii fiind, cu atâta superficialitate?


Ceea ce mă bucură este faptul că între timp nu s-au schimbat, oricum, prea multe: bunica încă mai face cozonac, părinții încă „mă ajută” cu dulciurile de sub brad (dar fără spor) și luminițele încă ne așteaptă în oraș. Numai brăduțul și-a găsit locul mai aproape de privirile noastre, dar reușește, ca în fiecare an, să ne unească în armonie, liniște și bucurie.


Florentina-Miruna, 18 ani


Dragă Moșule,


Iubesc sărbătorile de iarnă pentru puterea pe care o au. Poate că par visătoare în exprimare, dar cred cu adevărat că sărbătorile sunt în mare parte responsabile pentru schimbare.


Mi se pare întru totul minunat că lucrează la oameni. La partea interioară mai ales, îndeamnă către introspecție. Pentru că nu ni se mai pare cu nimic ieșit din comun să fim buni fără vreun motiv. Pentru că, brusc, „Vin Sărbătorile!” devine scuza noastră pentru a ne arăta mai altruiști, fără a părea vulnerabili.


Ador cum lucrează prin oameni. Le arată cât de multă putere au în a schimba ceva, pentru ei, dar mai ales pentru alții. Atât de frumoase sunt sărbătorile, unele din puținele momente în care ne întoarcem fața unii către ceilalți. În care vedem mai departe de noi, de nevoile și de dorințele noastre. În care adoptăm nevoi străine nouă și încercăm să le găsim rezolvare ca și cum ne-ar aparține.


Mă umple de bucurie faptul că lucrează pentru oameni. Oameni care simțeau lipsa unor lucruri, primesc poate fără să ceară. Material sau sufletește, ambele cazuri sunt incluse. Pentru că poate, măcar în perioada sărbătorilor, oamenii care odată duceau lipsa unei mese calde, îi simt acum gustul; cei care nu aveau un cămin, se adăpostesc acum la căldura unui adăpost; copiii care au rămas singuri acasă, se reunesc acum cu părinții cărora le-au dus atât de acut dorul. Se întâmplă asta datorită sărbătorilor și oamenilor ce pun pe picioare inițiative sociale în preajma lor, oamenilor cărora sărbătorile le oferă timp, timp pentru alții, ai lor și nu numai.


Dar, în plus, sunt recunoscătoare pentru că lucrează, în particular și simultan, „la”, „prin” și „pentru” mine. Mă fac să sper. Să sper că oamenii nu vor lăsa să treacă tot ce au câștigat ei mai admirabil odată cu ele. Să păstreze și să aprecieze. Aș da orice să rămânem cu aceeași căldură și după ce trece această perioadă. Mi-aș dori ca faptul că un copil duce lipsa unor lucruri de bază să nu fie sfâșietor doar de sărbători. Să simțim aceste nevoi, care sunt permanent prezente, pe tot parcursul anului. Să nu așteptăm sărbătorile pentru a face bine. Ce am eu mai mult, poate să devină puținul atât de necesar altcuiva.


Sincer, sunt zilnic recunoscătoare pentru existența acestei perioade din an, dar aș da orice ca ea să nu se rezume la a fi doar atât, valorile ei să fie mereu și pentru totdeauna!


Mihaela, 18 ani


Dragă Moșule,


De ce iubesc sărbătorile? O întrebare aparent atât de simplă, dar care nu se poate rezuma la un cuvânt sau o frază. Aș putea scrie pagini întregi și povesti ore în șir, dar o să încerc să dau un răspuns simplu.


Așadar, de ce iubesc sărbătorile?


Hmm... poate că le iubesc pentru sufletele calde ale oamenilor care contrastează atât de mult cu frigul de afară (și totuși se aseamănă prin albul care e atât afară cât și în sufletul oamenilor emanând puritate și inocență). Parcă și frigul devine cald atunci când e atât de multă iubire în jur.


Poate că le iubesc pentru că îmi aduc aminte de copilărie. De acele momente când încercam din răsputeri să fiu cât mai cuminte și să-mi ascult părinții pentru că altfel nu mai venea Moșul. Îmi amintesc cum în fiecare an îmi lustruiam ghetuțele ca Moșul să-mi lase cadoul acolo. Oh... și cât de supărată puteam să fiu când lângă dulciuri găseam și câte o nuieluță (părinții mei se amuzau în astfel de momente). În ajunul Crăciunului adormeam devreme ca să vină Moșul mai repede sau încercam să stau până târziu (dacă treceam de 22 eram deja ,,om mare’’) pentru a-l vedea. Uneori aveam grijă să fac scrisoarea cu câteva săptămâni înainte și să îmi pun părinții să o trimită în Laponia la atelierul lui ca să nu uite de mine.


Alteori nici nu mă gândeam la scrisoare. Fericirea mea, cât și a surorii mele era fără margini atunci când ne trezeam și găseam sub brad pungile cu cadouri. Primeam ambele aceleași lucruri pentru că altfel părinții noștri nu mai aveau viață cu noi, era imposibil ca ea să aibă ceva și eu nu. Cel mai mult iubeam să împodobim bradul împreună cu mama. Făcutul bomboanele agățate în brad să dispară fără ,,urmă’’(doar niște ciocolată pe față) era hobby-ul nostru preferat (cele cu jeleu erau favoritele mele și dispăreau primele, dar rămâne secretul nostru!).


Poate că le iubesc pentru că e acea perioadă din an când toată familia se reunește și toți sunt ,,acasă” și totul în jur e numai iubire și fericire. În aceste momente nu mai contează nimic altceva în afară de faptul că ești cu ai tăi. (Sentimentul pe care îl ai când toată familia e lângă tine de sărbători e cel mai frumos).


Poate că le iubesc pentru că în această perioadă totul pare cumva mai bun, mai cald, mai simplu. Minunat e că asta li se întâmplă și oamenilor care devin mai buni, mai calzi, mai blajini, mai înțelegători, mai frumoși (ca spirit), poate chiar mai simpli. Cred că lucrul cel mai important e că înțelegem că nu avem nevoie de multe pentru a fi fericiți. Dacă avem un cămin cald și oamenii pe care îi iubim lângă noi suntem mai norocoși decât am putea crede. Așa că în această perioadă dăruiți, și nu mă refer neapărat la lucruri materiale, dăruiți zâmbete, fericire, cuvinte frumoase (acestea ar trebui dăruite tot timpul nu numai de Crăciun, dar acum e momentul oportun să începem). Și cel mai important fii bun. Bunătatea precum iubirea nu te costă nimic.


Poate că le iubesc pentru că în cele mai friguroase zile îți poți permite să fii ,,leneș’’,să stai învelit în pătură uitându-te toată ziua la filme sau seriale, să citești o carte dintr-o răsuflare sau pur și simplu să stai, să te relaxezi. Ascult colinde încă din octombrie/noiembrie, deși poate e încă prea devreme pentru ele. Filmele mele preferate din această perioadă, deși poate sună clișeic, sunt cele din seria ,,Singur acasă”. Le-am revăzut de sute de ori și nu cred că o să mă plictisesc vreodată de ele. A devenit un obicei să le revăd împreună cu toată familia în fiecare an.


Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care iubesc sărbătorile de iarnă și despre care aș putea să vorbesc fără oprire.


Sperăm că acest articol te-a înveselit și că ți-ai găsit și tu răspunsul la întrebarea De ce iubim sărbătorile de iarnă? După cum ai văzut și tu, suntem diferiți dar cu toții așteptăm cu aceeași nerăbdare sărbătorile de iarnă și un an nou mai darnic.


Au contribuit: Cristina Ioana Șoșu, Rozalia-Maria Bratu, Florentina-Miruna Simionescu, Mihaela Taifas



CELE MAI CITITE

SUBSCRIBE

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Newsletter

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.