Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

Scrisoare pentru Moș Crăciun (#3): ce înseamnă recunoștința?



Lisa Frăsineanu


Dragă Moș Crăciun,


Îmi aduc aminte cu drag de anii în care veneai și îmi aduceai cadouri. Prima dată când te-am văzut, erai cu un sac mare în spate plin de cadouri pentru toată familia și am fugit la bunica în brațe... Mi-a fost frică de tine. La grădiniță, ne-am întâlnit din nou si m-am ascuns în spatele colegilor mei. Acum am crescut și aș da orice să te văd din nou. Erai înalt și eu un piticot pe lângă tine, aveai barbă mare, nu știam exact cine ești. Când am crescut am realizat bunătatea pe care o ai in suflet… Îmi lăsai în fiecare an câte un cadou, chiar dacă nu eram cea mai cuminte.


Crăciunul trecut mi-ai oferit și un altfel de cadou, mi-ai oferit o lecți, și de atunci parcă totul e altfel.

Te-am învinovățit, pe atunci credeam că eu am primit cel mai trist cadou, dar am realizat că fără acel cadou nu mai eram cea de azi și îți mulțumesc. Mi-ai adus in viața mea persoana care m-a învățat că nu toate cuvintele au valoare și mi-ai demonstrat că am prieteni adevărați.


Îmi amintesc când citeam o carte despre tine și le dădeai tuturor câte ceva, câte scrisori primeai, cât de harnici erau spiridușii tăi, cât efort depuneai să te strecori în casele lor și cât de repede ajungeai de pe un continent pe altul...


Dacă până acum îți scriam să-mi aduci hăinuțe și jucării, iar alături de scrisoare îți lăsam ceva dulce sau uneori nimic, însă anul ăsta îți voi scrie o scrisoare adaptată vremurilor acestea. Îți voi lăsa ca răsplată faptele bune pe care le-am făcut anul acesta, și nu-ți voi cere nimic material în schimb.


Unii copii au mai multe nevoi decât mine, iar eu am tot ce-mi doresc, de aceea, te rog, îndeplinește-le și lor dorințele si dă-le cadourile mele lor. Anul ăsta te voi ajuta, ca în fiecare an și le voi face o vizită unor copii tare simpatici si respectuoși, le voi duce cadourile din partea ta. Nu-ți face griji! Când ai nevoie de mine, anunță-mă! Vom avea timp mai mult să discutăm, când ne vom vedea în Finlanda peste câțiva ani.


Aș vrea să te ajut cu încă ceva și sper să reușesc, vreau să fac oamenii să înțeleagă că trebuie să fim buni în fiecare zi, iar tu le vei aduce un cadou foarte frumos și mare, căldură în suflet, cum ne dai și nouă, spiridușilor tăi, de pe tot globul.


Pentru copiii din plasament cel mai mare cadou ar fi un suflet călduros, care să le ofere o viață normală, sigur cunoști câteva suflete frumoase. Tare aș vrea să avem fiecare parte de o masă în familie, măcar în această zi. Pe lângă dorințele acestea… te-aș mai ruga să faci lumea mai bună, ajută-ne să ne realizăm obiectivele și mai dă-ne puțină încredere de sărbatori, ca să credem că vom trece cu bine peste situația aceasta!


Îți mulțumesc foarte mult că ți-ai făcut timp să-mi citești scrisoarea,sper ca dorințele mele sa fie posibile și că îți voi scrie anul viitor cu bine!



Adelina Rovinaru


Dragă Moș Crăciun,


Îți scriu acum și retrăiesc un moment din copilărie pe care mi-l amintesc ca fiind unul foarte recent și viu. Ți-am scris prima mea scrisoare când aveam opt ani. Până în acel moment nu îmi dorisem ceva prea mult. La opt ani, însă, am descoperit o carte care te învăța cum să fii prințesă. Atunci tânjeam după povești cu prințese și lumi feerice din basme care mă făceau să visez. Tu ai avut grijă să o primesc. În dimineața de Crăciun când am fugit spre cadouri, chiar era acolo, ascunsă printre crengile bradului. Răsfoind-o acum, după 14 ani, simt că redescopăr unele sensuri de care eram conștientă și atunci, dar nu puteam să le reperez. Mesajul ei era că orice fată putea fi o prințesă, că nu avea nevoie de haine și de un palat și de o viață adusă în tărâmul fanteziei.


A fi o prințesă însemna să fii o persoană bună, empatică, să ai grijă de tine și de oamenii din jur și să fii sinceră ție însăți. Poate că și de asta titlul ei nu se limita la „Cum să fii o prințesă”, ci se extindea la „Cum să fii o prințesă adevărată”.


Urma să depășesc perioada visului roz și să cresc. Atunci simt că m-am și îndepărtat de tine și scrisorile magice au încetat să mai fie scrise. Am început să îți reneg existența și să nu mai cred în magia Crăciunului. Vedeam Crăciunul ca pe o sărbătoare total clișeică, în care toată lumea alerga în supermarket-uri după mâncare și uita de adevăratul sens, de a fi mai bun. Acum am 22 de ani și simt că am din nou șansa de a mă bucura de perioada aceasta cum o făceam în copilărie. Sărbătorile nu mai constau în cadouri pentru mine, ci în oamenii pe care îi am alături, familia. Sunt zilele acelea în care ne reunim la masă, ne uităm la filme de Crăciun siropoase, bem o ceașcă de vin fiert și nu ne mai pierdem în lucrurile materiale.


Așa că și anul acesta îmi doresc liniște și îmi rămâne speranța că o să trăim sărbătorile acestea din pandemie cu bucurie și în tihnă. Deși sunt vremuri sumbre, care au năruit speranțe, ne-au făcut să prețuim ce avem, timpul petrecut cu persoanele dragi și sănătatea. Să renunțăm la cadourile scumpe și să nu ne mai facem planuri de viitor, ci să ne ancorăm în prezent. Cred că este cea mai onestă scrisoare pe care ți-am scris-o, mă simt mult mai împăcată cu mine că am reușit să îmi adun gândurile și să ți le transmit. Așa că nu îți cer nimic, vreau doar să îți mulțumesc că mi-ai făcut copilăria mai frumoasă, că ai rămas în sufletul meu și m-ai făcut să mă întorc la feeria Crăciunului. Vei rămâne un simbol al magiei inocenței pentru copii și vei continua să exiști în inimile fiecărui adult, pentru care, la un moment dat, ai reprezentat poate cea mai frumoasă bucurie.


Denisa Simion


Dragă Moș Crăciun,


E ciudat, de ani buni nu ți-am mai scris. Când aveam șapte ani, am considerat că legătura noastră era mai puternică decât a altora. Nu mi s-a mai părut necesar faptul că trebuia să iau un stilou, o foaie și să scriu ceea ce-mi doream. Pentru mine, conexiunea noastră se forma prin gânduri. Așteptam să-mi citești gândurile! Din acel moment nu ți-am mai scris, iar cu timpul, rolul scrisorii mele mintale s-a diminuat.


În toată această perioadă am crescut. Sunt tentată să zic că m-am maturizat, dar e un cuvânt prea mare. Mi-am descoperit pasiunile și am cunoscut o groază de oameni minunați, chiar dacă a durat ceva. Am învățat din greșeli și am început să apreciez criticile constructive. Pot spune că în fiecare zi treceam la un alt nivel, astfel formându-se personalitatea mea actuală.


Scopul fiecărei scrisori pe care o primești este acela de a obține ceva. Copiii care îți scriu visează la propriul lor tărâm magic și speră ca bunătatea ta să le fie de ajuns pentru a-l construi. E trist când crești și-ți dai seama că tărâmul tău seamănă cu un război. Îmi e dor de vremurile în care nu știam cât de răi pot fi unii oameni și cât de mult pot afecta întreg ciclul omenesc. Îmi e dor de vremurile în care nu știam că există persoane care nu se pot bucura de aceleași lucruri ca și mine. Îmi e dor de Universul meu unde răul nu exista și nu molipsea oamenii să-l urmeze.


De Crăciunul acesta vreau să aduci zâmbete. Vreau să faci ca măcar pentru o perioadă răul să dispară. Vreau ca pentru câteva momente să trăim cu toții în acel tărâm fantastic. „Vreau-urile” sunt multe, dar momentan cred că este de ajuns.


Mulțumesc că ți-ai făcut timp să-mi citești scrisoarea, iar dacă ai putea turna și puțin praf magic peste rândurile mele, ar fi minunat.


Mihaela Taifas


Dragă Moș Crăciun,


Da… știu… a trecut ceva timp de când nu ți-am mai scris. Știi, de atunci am mai crescut, am dat piept cu viața, mi-am dat seama că lumea nu e roz, dar am învățat să fiu fericită în această lume imperfectă. Știi, de când nu ți-am mai scris mi s-au spulberat mult vise, dar nu e problemă, am căpătat altele noi. Totuși am rămas același copil visător, doar că acum visele sunt altele, mi-am păstrat zâmbetul, deși au fost momente cand m-a părăsit.


Oare îți mai aduci aminte cu câtă nerăbdare îți scriam? Probabil că nu… Poate pentru că nu ți-am scris prea des nici când eram mai micuță (nici acum nu sunt prea mare, pot trece drept spiriduș de-al tău fără probleme... hmm… poate facem ceva în sensul ăsta, ce zici?!). Știi, uneori eram atât de nerăbdătoare să îți scriu, alteori nici nu mă gândeam la scrisoare, doar aveai să știi că am fost un copil cuminte și să-mi aduci ce îmi doream. Îmi aduc aminte cât de mult insistam ca părinții mei să îți trimită rugămințile mele în Laponia încă din noiembrie. Mai ții minte cand m-ai vizitat și m-am ascuns de tine, oh, ce vremuri...


Totuși să lăsăm depănarea amintirilor pentru altă dată și să discutăm chestii mai serioase. Doar am devenit om mare,nu?! Probabil știi că anul ăsta nu e nici cel mai bun, nici cel mai frumos. Pentru mine a fost un an relativ greu, mi-a dat viața peste cap, m-a făcut să îmi dau seama cât de importante sunt anumite lucruri banale. Am realizat câtă fericire îți poate aduce simplul ieșit din casă, o banală intalnire cu prietenii și puțină socializare.


Mai ții minte când îți ceream jucării și dulciuri, acum nu le mai vreau. De fapt, pentru mine nu vreau nimic, am deja tot ce îmi doresc și îmi aduce fericire (și nu mă refer la lucruri materiale, căci sunt nesemnificative). Știi ce îmi aduce acum fericire? Sigur că nu știi, dar cred că poți ghici… Cea mai mare bucurie (de Crăciun) e să pot să fiu cu toată familia, ca în copilărie când îl consideram un lucru normal și nesemnificativ.


Cea mai mare bucurie e să pot strânge în brațe cele mai importante persoane din viața mea. Cea mai mare bucurie e să știu că cei dragi mie sunt bine.


Cea mai mare bucurie e să văd oameni fericiți, oameni buni, oameni care dăruiesc zâmbete și vorbe bune.


Cea mai mare bucurie e să pot citi liniștită o carte, să pot merge la o plimbare, să pot să mă bucur de oameni, de zgomot, de natură.


În schimb, ce-mi doresc e ca familia mea să fie bine.


Îmi doresc ca oamenii să fie mai buni, să nu mai lupte unii împotriva altora, să dăruiască fără să aștepte nimic înapoi, să dăruiască necondiționat zâmbete și iubire, să își permită să fie copii pentru o clipă, să fie mai îngăduitori cu ei, să nu mai spulbere vise cu atâta ușurință, să fie fericiți fără motiv, să nu uite să fie oameni.


Îmi doresc ca toți să aibă ce pune pe masă, să aibă o casă caldă, să aibă pe cineva lângă ei. Îmi doresc să ajungi la toți copilașii, să le pui un zâmbet pe chip și să le încălzești inima după câte au îndurat. Îmi doresc ca oamenii să nu își piardă speranța și să creadă că ce e mai bun va urma. În această perioadă sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am. În timp am realizat că sunt mai norocoasă decât mulți și să mă bucur de ce am.


Am un mic sfat pentru voi: fiți buni! Bunărarea, precum iubirea nu costă nimic!

Subscribe

Mulțumim!

Ce-ți recomandăm