Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

Scrisul și cititul, terapie pentru suflet

De când eram mică, mi-a plăcut foarte mult să citesc indiferent de locul în care mă aflam.

Deşi, la cei 4 ani şi ceva pe care îi aveam, literele nu însemnau decât nişte simboluri (erau cum sunt chirilicele pentru mine acum), îmi plăcea să o enervez pe mama şi să o întreb ce înseamnă. „Mami, ce e asta?” - arătam cu degetul pe sticla de Ketchup. „E litera K, Kappa, mami.” „Atunci de ce nu se spune capa-etciap?” Şi astfel rămâneam cu o dilemă pe care nici măcar mama, învăţătoare, nu mi-o putea explica pe înţelesul meu.


Deşi nu înţelegeam unele litere şi sensul lor, eram în stare să reţin baza pe la 5 ani, astfel că puteam citi corect cuvinte precum „Atenţie: cîine rău” (acesta era greu de înțeles; nu înţelegeam de ce ai pune doi de I și credeam că se citește cine), „stâlp” sau „electrocutare”. Citeam subtitrări la televizor când mama dădea pe Naţional TV şi se uita la telenovele indiene sau citeam ziarele lui tata. Odată, când stăteam la sora mea, am citit un cuvânt vulgar scris pe un stâlp de cineva mai mare. Eram mândră de mine dar toată lumea era stupefiată că am fost în stare să spun aşa ceva.


Datorită faptului că mama mea era învăţătoare, în primii doi ani de şcoală mi-a pus bazele unui om pasionat de tot ce înseamnă citit şi scris. Iniţial, mă enervam pentru că nu-mi ieşeau literele la fel de frumoase ca şi ei, tot timpul mi s-a spus să le fac mai „rotunjoare” şi, treptat, am avut un scris cel puţin inteligibil. Ah, da, şi ruperea paginii era o variantă...

Anii au trecut, iar pe la 10 ani citeam cărţi precum Enigma Otiliei sau Maitreyi (pot spune că bacul la română ar putea fi punctul meu forte - sau poate nu).


Am găsit nişte persoane cu care să scriu şi de 5 ani mi-am descoperit pasiunea pentru ficţiune.

Mereu căutam sensul anumitor cuvinte şi nu prindeam esenţa, dar ideea principală era că puteam să parcurg un număr mare de pagini în câteva minute. Pe când am descoperit ce-mi poate oferi internetul, asta pe la 12 ani, am găsit un site de jocuri pentru fete. Tipic vârstei, desigur. Site-ul se numea Sweet Flirt (în prezent, a rămas activ serverul în engleză, anume My Candy Love). Ceea ce nu ştiam era că acel site găzduia un forum special pentru creaţii literare şi mai puţin literare. Am descoperit şi partea aceea, într-un final, unde erau nişte secţiuni precum RPG – Role Play Game şi Fan Fiction. Astfel, am găsit nişte persoane cu care să scriu şi de 5 ani mi-am descoperit pasiunea pentru ficţiune.


Începusem să vorbesc cu persoanele de acolo despre personajele din joc, pe care mai târziu le-am încorporat în creaţii de toate tipurile. De la jocuri de rol colective, unde scriau mai multe persoane din perspectiva unor personaje, s-a ajuns la jocuri de rol 1x1, unde erau două personaje principale.


Am întâlnit multe tipe de acolo, majoritatea erau la sute de km de mine, însă am avut şansa să le întâlnesc când vizitam oraşele respective. Astfel, prin acele RPG-uri, am avut ocazia să cunosc 5 fete cu care, în prezent, sunt prietenă foarte bună.


Totuşi, întrebarea este, de ce ai încerca să scrii pe internet, când nimeni nu vede ceea ce ai scris?


Nu ştiu, faptul că doar eu şi mâna aceea de oameni citeam îmi dădea curaj să scriu tot ce-mi trece prin minte. Ajunsesem să scriu şi pe Wattpad, celebrul site de povestiri care acum e invadat de poveşti cu Selly sau One Direction. Desigur, nu am avut succes, aşa că am hotărât să scriu doar pentru mine şi pentru micul forum care devenise detaşat de joc.

M-a ajutat faptul că mi-am expus gândurile şi ideile pe un site random? Da. Problema e că, pe internet, nu ştii niciodată cu cine ai de-a face. Însă cu ajutorul mamei îmi puteam da seama cine e serios şi cine nu, chiar şi după ce s-a şters serverul român am păstrat legătura cu fetele de acolo. Am comunicat cu ele, am devenit prietene, le-am întâlnit astfel încât acum am pe cine întâlni în fiecare oraş din România.


Scriam cu orele, nu dormeam nopţi întregi pentru că descoperisem că aş putea fi altcineva.

De la subiecte science fiction la realism sau chiar romantism, ajunsesem să scriu pagini întregi. Pentru mine, conta mult că mă pot detaşa de viaţa reală prin scris, mă puneam în pielea unui personaj şi doar... scriam. Scriam cu orele, nu dormeam nopţi întregi pentru că descoperisem că aş putea fi altcineva. Fiecare personaj era o „caricatură”, un pamflet al unor părţi din personalitatea mea. Dacă eu am avut un temperament vulcanic, personajul meu refuza să facă orice i se spunea. Interacţionam cu jucătorii, acum deveniţi scriitori, prin intermediul noului caracter format de mine.


Ceea ce am realizat din această escapadă în lumea virtuală, unde tastatura şi ecranul îmi erau suflet-pereche, a fost faptul că scrisul ajută la comunicare. Nu am fost niciodată adepta mesajelor text până atunci, nu aveam reţele de socializare şi nu puteam vorbi deschis cu multe dintre persoanele care îmi voiau binele. Târziu am realizat cât de mult te ajută să-ţi aşterni gândurile măcar pe o hârtie, mototolită şi despăturită peste ani şi ani.

Prin scris, mi-am descoperit o latură de-a mea pe care am evitat-o ani de zile. Fata aceea care niciodată nu vorbea în plus, nu avea păreri despre nimeni şi nimic, acum era în stare să ia apărarea oricui. Mi-am descoperit vocea interioară pentru că literele ce jonglau în faţa mea spuneau atâtea lucruri. Mi-am descoperit latura artistică pe care o ignoram, deoarece voiam să urmez mate-info şi, iată-mă, sunt la filologie şi simt că aparţin acestui loc. Şi, mai presus de toate, am văzut că sunt în stare să comunic şi să am păreri.


Cred că da, aşa cum spunea Jules Renard: „Scrisul este singurul mod de a vorbi fără să fii întrerupt”. Este o formă de terapie prin care îţi dai frâu liber imaginaţiei şi nimeni nu te poate opri decât dacă îţi rupe foaia. Da, am putea vorbi, dar cine are garanţia că, urcându-se pe un butoi în Piaţa Romană, vor fi ascultaţi de cineva?


E greu să ştii cine e în spatele calculatorului sau respectivei creaţii pe care tocmai ai lansat-o.

Sunt puţine persoane care sunt capabile să asculte, la fel de puţine şi cele care vor avea răbdare să citească. Însă fobia de a vorbi în public e mult mai mare decât frica de feedback indirect de la un cititor. E greu să ştii cine e în spatele calculatorului sau respectivei creaţii pe care tocmai ai lansat-o. Cu atât mai mult, e mult mai uşor când lumea ce va citi ceea ce ai scris nu îşi va da seama cine eşti. Ai opţiunea de a adopta altă identitate sau poţi fii tu însuţi. Eu am ales să fiu eu însămi, dar eram cumva protejată de faptul că puteam alege ceea ce afişam şi ce nu.


Am pregătit pentru prietenele mele un set de întrebări cu privire la experienţa lor pe forum şi pe internet în general. Din păcate, nu am putut lua legătura cu multe dintre ele, însă o parte dintre ele mi-au răspuns cu sufletul deschis.


Docu Design @ Unsplash

De ce ai ales să scrii pe un forum mic şi cum ai descoperit că eşti pasionată de scris?


Andreea, 19 ani // Constanţa

„Pe atunci scriam poezie, iar pe forum am descoperit multe persoane care m-au susţinut, asta m-a motivat enorm. Cu un an înainte de închiderea forumului apăruse posibilitatea să postezi poezie la secţiunea de Creativitate, aşa că mi-am deschis topic acolo pentru că mi s-a părut un mediu safe.”


Adelina, 19 ani // Roman

„Inițial nu voiam să scriu pe un forum mic, sincer. Forumul era atașat unui joc online și obișnuiam doar să mă joc și uneori să citesc fanfic-urile sau RPG-urile altora. La un moment dat însă mi-am spus că trebuie să încerc ceva diferit și am căutat parteneri cu care să scriu. Nu voiam să scriu într-un spațiu mai mare, fiindcă îmi era foarte frică că voi fi judecată. Deci am considerat că ar fi mai ușor să încep de la zero cu asta. Încă de mică eram pasionată să citesc (nu foarte mult), dar chiar mi-am dorit să scriu o carte și mi-am spus că asta e o modalitate perfectă de a exersa și de a fi mai realist în ceea ce scrii.”


„...prima oară mi-era târşă şi să citesc.”

Daniela, 18 ani // Suceava

„Nu pot spune neapărat că am ales să scriu pe un forum mic. La vremea respectivă, forumul de la Sweet Flirt era singurul pe care îl ştiam, iar după aceea am ales să rămân acolo pentru persoanele de acolo şi pentru proiectele deja începute; mă ataşasem de forumul acela mic şi nu-mi venea să plec. Cât despre scris... mereu mi-a plăcut să scriu. Pe tot parcursul anilor petrecuţi pe forum mi-a plăcut, ba chiar şi înainte de forum. Totuşi, abia la vreun an după ce s-a închis Sweet Flirt, am decis că vreau să fac ceva mai serios cu pasiunea asta.”


Kati, 19 ani // Mangalia -> Anglia

„Sincer, prima oară mi-era târşă şi să citesc. Asta până le-am dat o şansă. Gelozia m-a făcut să scriu, având în vedere că îmi doream şi eu să am ceva al meu. L-am descoperit de la o colegă de clasă.”


Te-a ajutat în vreun fel faptul că ai întâlnit şi în viaţa reală persoanele de pe internet?


Andreea, 19 ani // Constanţa

„Mi-am făcut mulţi prieteni pe Sweet Flirt, persoane cu care încă ţin legătura. Faptul că le-am întâlnit în viaţa reală mi-a oferit o stare de bine mult timp. Mi-am dat seama că problemele cu care mă confruntam în viaţa reală nu ţineau doar de mine, ci şi de mediul în care locuiam. Nu cred că pot descrie momentul în care îţi întâlneşti amicul/a care stă în celălalt capăt de ţară, e extraordinar!”


Adelina, 19 ani // Roman

„Faptul că am întâlnit persoanele cu care am scris și cu care am devenit prietenă m-a ajutat să cresc din punct de vedere emoțional, pentru că nu am crezut vreodată că nu le voi întâlni și întotdeauna mi s-a spus că prieteniile pe internet nu au un viitor.”


Daniela, 18 ani // Suceava

„Nu prea pot să mă afirm aici din moment ce nu am întâlnit pe nimeni cunoscut online.”


Kati, 19 ani // Mangalia -> Anglia

„O grămadă. M-a făcut să mă simt mult mai sigură pe mine, pe faptul că pot comunica cu diverse persoane.”


„E ca un blind date, însă nu recomand să întâlneşti pe cineva de pe un forum dacă nu vă ştiţi decât prin intermediul acestuia.”

Cât de safe (sigur) este să cunoşti persoanele de pe internet? După ce criterii le-ai selecţionat ca să le întâlneşti?


Andreea, 19 ani // Constanţa

„Să fiu sinceră, e puţin ciudat, însă depinde de cât de mult aţi interacţionat. Prima oară când m-am întâlnit cu o amică a fost destul de stresant pentru că era foarte posibil să nu avem lucruri în comun, despre care să discutăm faţă-n faţă. În schimb, noi ne ştiam de cel puţin 3 ani şi interacţionam şi pe reţelele sociale, nu doar pe forum. E ca un blind date, însă nu recomand să întâlneşti pe cineva de pe un forum dacă nu vă ştiţi decât prin intermediul acestuia, mai ales dacă sunteţi minori şi nu sunteţi însoţiţi.”


Adelina, 19 ani // Roman

„E destul de amuzant, dar eu sunt o persoană destul de naivă, dacă e să mă iau după alții. Tind să îmi pun încrederea foarte rapid în oameni dacă simt că sunt de încredere și de obicei încercam să mă iau şi după părerea altora. Întrebam de o persoană pe care urma să o întâlnesc și dacă nu se întâmpla asta, speram să fie totul bine și mă simt confortabil. Le selectam în funcție de cât de aproape se aflau de localitatea mea.”


Daniela, 18 ani // Suceava

„Sincer? Mi se pare destul de riscantă ideea. Nu poţi şti niciodată ce se ascunde în spatele ecranului. Totuşi, nu mi-ar fi frică să mă întâlnesc cu vreuna din voi, cele din grup, din moment ce vă cunosc de atâta timp şi am garanţia că voi sunteţi... ei bine, voi."


Kati, 19 ani // Mangalia -> Anglia

„Destul de safe, având în vedere că am avut grijă să le cunosc cel puţin un pic înainte, ca să realizez dacă sunt la fel de //cuvânt pe care nu îl pot include, uşor înlocuibil cu „nebune”// ca mine sau nu.”


După acest mic „interviu” pot spune că am reuşit să desluşesc mai multe perspective asupra scrisului pe internet şi prieteniile ce se pot forma. Majoritatea au fost de aceeaşi părere ca şi mine, şi anume că scrisul, dar şi discuţiile cu persoanele cu care avem ceva în comun ne dezvoltă şi ne dau curaj. Le mulţumesc fetelor care mi-au putut răspunde pentru susţinere şi înţelegere!

Subscribe

Ce-ți recomandăm

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Subcribe

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.