Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

Tânăr eco-friendly într-o eră a tentațiilor (#1): Din sertarul cu pungi

Acum trei ani, în dulapul din camera de cămin aveam o cutie de pantofi plină cu pungi de plastic.

Celelalte cinci colege, în dulap, aveau, și ele, cutii de pantofi pline cu pungi. Uneori în febra pregătirilor de plecat acasă, făceam schimb de pungi, pungi mici, pungi mari, iar valizele noastre se transformau în depozite de pungi pe roți. Alteori, venind de la Lidl, ne trezeam cu o altă pungă de pungi numai bună de adăugat la cutia de pantofi sau la coșul de gunoi, și el doldora de pungi de plastic. Până într-o zi, când mintea mea s-a trezit cu un boom uriaș. Mi-am dat seama că atâtea pungi vin, și vin, și vin, iar nimeni nu le spune STOP, deci eu trebuia să devin cea care să-și impună o limită.


Primul meu gând în această călătorie a fost, ce fac cu pungile de plastic care s-au tot adunat în cutia de pantofi? Dacă ar fi urmat traseul dulap-coș de gunoi nu cred că aș fi scurtat nici într-un mod veșnicia plasticului. Cum în capul meu începuse să răsune ideea de a-i da plasticului o alură de efemeritate, planul acesta cădea din start. Drept pentru care, în acel moment mi-am propus să refuz toate ispitele plasticoase oferite la casă, iar pungile din cutie să le reutilizez și să profit de fiecare celulă din ele. Cum am făcut asta?

  1. de fiecare dată când ieșeam, fie la magazin, școală sau oriunde altundeva (shopping-ul e peste tot!), aveam pungi prin toate colțurile rucsacului, fac acest lucru în continuare, doar că pungile de plastic au luat forma unor plase reutilizabile.

  2. clasicile pungi de gunoi din coș, au fost înlocuite cu pungi pe care eu și colegele mele le aveam prin ascunzișuri.

  3. mai târziu, mama îmi arătase niște DIY-uri drăguțe cu accesorii din pungi de plastic, recunosc, nu l-am încercat, dar mi-am zis că trebuie neapărat trecut pe listă.


Odată ce pungile din plastic au fost eliminate din schemă, a intervenit o altă întrebare, cu ce le înlocuim?


Pungile textile reutilizabile erau o soluție evidentă, la prima vedere nu a fost nevoie să mă complic prea mult. Totuși, am vrut să văd ce aș putea face mai mult. Prima variantă, pe care am cunoscut-o absolut întâmplător, a fost să găsesc într-un second hand, pungi reutilizabile, care, surprinzător, au costat în jur de 50 de bani. Recunosc, nu aveau cele mai cool imprimeuri, fapt pentru care am început să le personalizez, fie cu o mică broderie, fie cu ceva pictat.


O altă opțiune de luat la braț la cumpărături a fost, să croșetez o plasă...

Ulterior, mi-am dorit să încerc să le confecționez, neavând o mașină de cusut, a fost puțin mai greu, dar cele două mâinii puțin îndemânatice s-au pliat perfect cu o cămașă luată la un leu dintr-un second hand, care-și aștepta pe raft de vreo doi ani ziua de ieșit în lume. O altă opțiune de luat la braț la cumpărături a fost, să croșetez o plasă, similară cu cele din magazinele dm, doar că am optat pe varianta de a utiliza fire din pulovere vechi, drept pentru care nu arată chiar ca cele din dm, dar bineînțeles, e la fel de utilă. Pentru fructe și legume, inițial am optat pentru confecționarea unor plase din niște draperii vechi, iar mai târziu am completat colecția cu niște pungulițe apărute în vânzare la Kaufland.


Până în prezent încerc să am mereu cu mine o astfel de pungă sau măcar spațiu în rucsac, dacă nu, intervin imagini precum cea în care eu și prietena mea căram suluri de hârtie igienică și pungi cu snacks-uri în mâini prin autobuz.


Cum spuneam la început, boom-ul acesta a venit în timpul șederii la cămin, iar această schimbare am încercat să le-o „inoculez” și colegelor mele de cameră. Drept pentru care mi se umplea sufletul de fericire când vedeam că vin de la magazin fără pungi, cu bananele, grapefruitul și câteva portocale, toate doar cu etichetă și zero pungi de plastic. Lucrul cel mai frumos a fost că în acest proces ne-am influențat reciproc și am găsit rapid un alt mod de utilizare a cutiilor de pantofi.


Încet, însă, am început s-o aud pe mama la casă „nu, nu am nevoie de pungă”...

Pe de cealaltă parte, era familia mea, care la început nu prea înțelegea toată obsesia mea și strecurau peste tot câte o pungă, două. Încet, însă, am început s-o aud pe mama la casă „nu, nu am nevoie de pungă și să mă roage să-i decorez plasele reutilizabile sau să-i dau vreo una proaspăt scoasă de „sub tipar”, iar pe tata renunțând să mai pună legumele și fructele în pungi. Trebuie să recunosc că sunt foarte mândră de ei și de sertarul lor cu pungi de plastic, care zilnic e tot mai sărac.


Ăsta a fost începutul drumului meu către o viață mai sustenabilă, recunosc că mereu e loc de mai bine și că am foarte multe goluri la acest capitol, dar încerc zilnic să am la îndemână „nu, mulțumesc, nu am nevoie de pungă”. Să înțeleg că planeta are nevoie de astfel de schimbări mici, care făcute împreună sunt de impact, drept pentru care-mi propun să aduc viitoare articole în care să scot la lumină și alte peripeții din acest drum al meu. Ce ține de pungile de plastic, în acest mod am devenit prieteni, pentru că, un proverb spunea: „ține-ți prietenii aproape, iar dușmanii și mai aproape”, iar cum, de la o vreme, prefer să nu țin prea aproape pungile de plastic, nu vreau să risc și să devenim dușmani.

Subscribe

Ce-ți recomandăm

bun.png

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Subcribe

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.