„Un bărbat pe nume Ove” (recenzie) - O lume în care un bătrânel morocănos te va emoționa


Fotografie din arhiva personală

Există cărţi despre care nu vreau să vorbesc sau să scriu. Romane ascunse în bibliotecă, pe ultimul rând, dar niciodată uitate pe rafturi. Lecturate pe ascuns, la lumina unui semn de carte-lanternă.


Citite.


Devorate.


Romane ce îţi tulbură somnul, cu personaje inedite, memorabile, de neuitat. Cărți care te fac să plângi, să râzi, să strâmbi din nas, să dai cartea de toți pereții deoarece villain-ul e arogant și nesuferit. Cărți a căror protagoniști îți rămân întipăriți în suflet și îți aduci aminte de ei cu drag, ca de un om real. Nimeni și nimic nu m-a pregătit pentru amalgamul de sentimente pe care Ove mi l-a creat de la incipit și până la final. Cine ar fi crezut că un bătrânel morocănos și strict ca Ove mă va face să plâng si să empatizez așa de mult cu el?!


Ove reprezintă cel mai simpatic personaj ursuz pe care l-am cunoscut în ultima vreme. „Un bărbat pe nume Ove” de Fredrik Backman este o carte care îți cucerește sufletul fără prea mare greutate, te trece printr-un montagne russe de stări. Încă de la primul capitol cititorul este părtaș la gândurile lui Ove, la trecutul tumultos care l-au modelat într-un caracter puternic sau dur considerat de cei din jur.


...câți dintre noi avem puterea de a privi sub acest strat dur și să nu mai catalogăm?

Avem cu toții un vecin veșnic încruntat sau un domn în vârstă care iubește strictețea. Știm cu toții măcar un om care prețuiește rutina căreia îi rămâne loial întotdeauna. De regulă, le punem etichete. Posomorât, nesuferit, veșnic încruntat. Dar câți dintre noi avem puterea de a privi sub acest strat dur și să nu mai catalogăm?


Ove m-a înduioșat continuu, asta după ce am trecut peste principiile lui. Ove era circumspect când venea vorba de noua generație care nu mai știa să repare, să aprecieze sau să respecte indicatoarele. Pentru asta exista el.


Ove este genul de bărbat care rămâne loial unui lucru pentru totdeauna, începând de la prima dragoste, la mașina pe care o conduce. Avea cutii pline de lucruri bune la ceva și toate sculele lui erau așezate în perfectă ordine. Ura „pipițele”, IT-iștii, cardurile, telefoanele mobile, calculatoarele, câinele vecinilor. Pe scurt: el vedea noua generație ca fiind limitată de tehnologie, fără să învețe cum să se descurce pe cont propriu, o generație lipsită de griji și cam prea libertină.



Fotografii din arhiva personală
...punctul cheie în care zidurile dure create în jurul sufletului sunt dărâmate treptat.

Se izolase între pereții casei sale și pândea ocazia și modalitatea perfectă pentru a renunța la viață. Soția lui nu mai era. Îi lipsea mâna ei din mâna lui, cum lăsa robinetele deschise, cum îi spunea pasionată ceea ce citea. Însă momentul cheie când viața lui este complet dată peste cap e reprezentat când o familie de iranieni se mută lângă casa lui. Cuplul are două fetițe, iar Parvaneh este însărcinată cu al treilea copil. Pentru că remorca lui Patrick aproape ca îi zgârie peretele casei cu remorca pe care o manevrează, Ove este nevoit să îl ajute. Acesta este începutul unui șir de întâmplări ce mi s-au părut amuzante mie și groaznice lui Ove, fiind punctul cheie în care zidurile dure create în jurul sufletului sunt dărâmate treptat.


Viața monotonă este dată peste cap iar planurile lui trec pe locul doi.


Am adorat flashback-urile, capitolele în care am avut oportunitatea să-i cunosc pe ceilalţi Ove.


Ove-copilul, forţat să se maturizeze de la o vârstă fragedă, un tânăr muncitor şi onest, adeptul rutinei şi al monotoniei.


Ove-bărbatul, timid şi ruşinos, ce îşi cunoaşte limitele şi nu îndrăzneşte să viseze, să spere la o viaţă mai bună şi la o familie care să-l iubească.


Ove-bărbatul îndrăgostit care face drumuri cu trenul în direcția opusă doar să petreacă timp cu EA. Există atât de multă suferinţă în trecutul lui. O suferinţă tăcută, ce îi împiedică pe cei din jurul său să ajungă la el, cu atât mai puţin să-l cunoască, construidu-și ziduri în jurul sufletului lui. Nu le doreşte mila sau simpatia. Singurătatea îi oferă siguranţă şi acces nelimitat la amintiri, însă ele au un efect nociv asupra lui. I-au modelat trăsăturile şi caracterul, iar dispreţul a înlocuit iubirea. Dispreţ faţă de noutate şi schimbare, faţă de tot ce este străin şi diferit, modern.



Fotografii din arhiva personală
...a scrie despre un mod de a da piept cu viaţa este greu în egală măsură.

Spre finalul romanului, am descoperit că viaţa unui om poate să fie definită de maşinile pe care le-a condus. Afli dacă are o familie sau dacă a fost promovat, dacă are un copil său trăieşte singur. Cred însă că cel mai mult cartea e despre regăsire, despre puterea de a merge mai departe, despre a înţelege lumea atunci când deschizi cu adevărat inima şi, odată cu ea, şi ochii. Nu este o temă uşoară şi a scrie despre un mod de a da piept cu viaţa este greu în egală măsură.


A şti cum să dezamorsezi mecanismele care ţin emoţiile în frâu, din nou, nu e o artă pe care o mânuieşte oricine. M-am amuzat teribil pe alocuri și, pagină după pagină, am învățat să îl cunosc pe Ove, să îl înțeleg și să îl apreciez.


CELE MAI CITITE

Despre KULT

Susține-ne

Ce facem

Pentru tineri

Subscribe

Newsletter

Contact

0773 123 246

©2021 by KULT. All rights reserved.