Poveștile pe care le spunem sunt poveștile pe care le trăim.

Devino colaborator și schimbă lumea cu a ta.

Viața de student (#6): Cum a fost experiența primului semestru la FJSC în online

Anul acesta a fost, pentru mine, unul extrem de important, deoarece alegerile pe care a trebuit să le fac aveau să determine cum vor arăta următorii ani din viața mea.

Știam de la început ce vreau, munceam mult și cu determinare, până pandemia m-a dat peste cap. Sunt conștientă că nu am fost singura afectată, dar vreau să povestesc puțin despre experiența mea „de tranziție” către o nouă etapă a vieții pe care nici n-am apucat să o simt încă. Ah, am uitat să menționez? Anul acesta am intrat la facultate.


Clasa a 12-a e, în sine, destul de stresantă, dar nu voi intra prea mult în detalii. Ce vreau să spun este că, pentru mine, primele zile de izolare, din martie, au fost o pauză mult așteptată de la presiunea cu care mă confruntam zilnic, fie că îmi găseam sau nu motivația să lucrez. După câteva zile de odihnă m-am pus bine pe treabă, depărtându-mă tot mai mult de realitățile pe care vestea primului caz de coronavirus din România avea să le aducă în viața mea: un bac puțin diferit și examene de admitere compromise.


Însă, pe măsură ce zilele îmi alunecau printre degete, a dispărut și energia. Singurul lucru cu care mai rămăsesem era frustrarea că nu am apucat să îmi iau la revedere de la liceu. Apoi, a venit frustrarea unui an irosit, deoarece toată munca depusă pentru admiterea la facultate se concretiza acum doar într-un eseu motivațional trimis pe e-mail. Credeam, totuși, că asta va fi tot. Nici nu îmi imaginam că lucrurile vor dura atât.


Ce nu știu ei, însă, e că „mixt” înseamnă doar un seminar fizic o dată la două săptămâni...

Am dat și bacul, am și intrat la facultate, s-a scurs și vara. Nimeni nu știe încă nimic legat de felul în care se vor desfășura cursurile la UNIBUC. Veștile apar pe rând: drept – online, litere – online, jurnalism – mixt. Mare bucurie pe studenții de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC). Ce nu știu ei, însă, e că „mixt” înseamnă doar un seminar fizic o dată la două săptămâni – așa spune orarul. Decid, totuși, să rămân în București și să mă bucur, cât de puțin, de celebra viață de student de care auzi în filme și povești de la prieteni sau verișori mai mari.


Aș minți dacă aș spune că începutul nu a fost unul bun. Am avut o ceremonie de deschidere, mi-am întâlnit colegii și am participat cu drag la cursuri și seminare, cu gândul că în două săptămâni voi merge și la „Leu”. Virusul a dat, însă, din nou lovitura și UNIBUC s-a închis cu totul.


Ca o studentă din provincie cu frica de a nu rămâne blocată prin București ce am fost, mi-am luat bagajele și am plecat înapoi acasă. De atunci am tot încercat să analizez situația, cu speranța că poate-poate voi găsi și niște lucruri de care să mă bucur. Am ajuns la câteva idei pe care le voi dezvolta în paragrafele următoare.


1. Sistemul universitar pare mult mai pregătit pentru online.


Până acum, am învățat online un semestru de liceu și aproape unul de facultate. Nu știu dacă această concluzie are legătură cu faptul că în martie sistemul a fost luat prin surprindere sau cu faptul că spre final de liceu nu prea mai erau multe de făcut, dar a fost un lucru pe care l-am observat imediat. Probleme de genul „faceți exercițiul X și trimiteți poză cu el pe grup fiindcă eu nu mă pot conecta sau faceți un referat ca să vă pot pune notă, fiindcă nu am cum altfel nu și-au avut locul în facultate, ceea ce m-a surprins în mod plăcut. Până acum, s-au găsit mereu soluții pentru probleme de orice fel.


2. Relația student-profesor este una mai mult decât bună.


Nu știu cum e prin alte părți, însă dacă e un lucru pentru care sunt recunoscătoare la FJSC sunt profesorii. Deschiderea lor către studenți este un motiv pentru care cei din urmă aleg să se implice. Abordarea profesorilor nu este de la învățător la învățăcel, ci de la om la om. Te simți liber să spui ce gândești, să pui întrebări, să faci o glumă sau, uneori, să te mai răsfeți cu câte o gustare în timpul cursului.


De ce? Fiindcă profesorii de la FJSC și-au dat seama că esența nu e în obediență și ordine totală, ci în adaptarea la realitate și în apropierea de studenți. Nu mai suntem copii, în curând vom deveni adulți plătitori de taxe, iar majoritatea profesorilor au înțeles asta și ne tratează ca atare.


3. Materia e adaptată la realitățile de astăzi.


Poate sună banal, dar o să vă dați seama imediat de ce am fost într-atât de surprinsă încât să fac un întreg paragraf despre acest aspect. Am căutat informații despre FJSC timp de 2 ani, cam peste tot pe internet. Tot ce am găsit a fost site-ul oficial, pe lângă multitudinea de articole cu mesajul nu veniți aici, e o facultate inutilă, cu materie veche și profesori răzbunători. Am fost puțin speriată, dar am decis să îmi păstrez opțiunea, evident, cu cele mai proaste așteptări.


... profesorii sunt cei care muncesc pentru a o adapta la situațiile actuale...

Cred că în viața mea nu m-am înșelat mai tare în privința unui lucru și mă bucur enorm că a fost așa. În regulă, materia e veche în unele cazuri, însă profesorii sunt cei care muncesc pentru a o adapta la situațiile actuale și, mai mult, pentru a o face atractivă, astfel încât noi să fim implicați. Nu știu dacă entuziasmul pe care îl am când mă gândesc la materie vine doar de la un elev care 4 ani s-a chinuit la mate-info și abia aștepta să facă ce îi place, dar tot ce pot spune e că puține sunt cursurile la care nu particip cu drag.


4. Activarea camerei la cursuri e de bun simț.


Sper că nu se va supăra nimeni când spun asta - vorbesc strict despre experiența mea. Înțeleg că această condiție încalcă, într-un fel, intimitatea studentului, dar în același timp, o încalcă și pe cea a profesorului, care, fie că vrea sau nu, are camera activată la toate cursurile. Mai mult, există situații în care, deși vrem să ne implicăm la ore, nu avem mereu ceva de zis.


Dacă toți studenții au camerele oprite, în acel moment apare o situație stânjenitoare: profesorul se uită la un ecran negru spunând Mă auziți? Mai sunteți aici? Nu se întâmplă foarte des, însă atunci când se întâmplă, am mereu un sentiment de compasiune pentru toți profesorii implicați pe care îi am și îmi dau seama că munca lor în online poate fi mult mai solicitantă decât a noastră. Deschizând camerele în timpul cursurilor nu te ajuți numai pe tine, dar îi ajuți și pe cei care vor să îți pună bazele în domeniul ales să vadă că ești prezent și că asculți.


5. Lumea nu se oprește în online.


Deși am fost, ca toată lumea, foarte dezamăgită la vestea trecerii facultăților în online, mi-am dat seama că, până acum, tot am apucat să facem activități extra, care, până la urmă, sunt esența studenției. Nu prea am fost pe teren ca să ne încălzim pentru meseria pe care majoritatea o vom avea, însă am avut seri de film, proiecte, invitați, tot ce am avut nevoie, în limitele impuse, pentru a ne bucura, cât de cât, de acest nou început, lucru pentru care sunt extrem de recunoscătoare. Toate aceste mici bucurii, ghiciți ce, vin tot din implicarea profesorilor, dar și a studenților din ASC (asociație pe care nu aveam cum să o ratez), care ne-au făcut primul semestru de studenție frumos, chiar și în pandemie.


După aceste constatări, vă las pe voi să trageți concluzia. Eu încă nu am ajuns la un răspuns concret. Tot ce știu e că, în ciuda unui început ratat, am apucat să mă bucur de lucrurile mici și de eforturile pe care cei din jur le-au făcut astfel încât studenția la FJSC în online să fie acceptabilă și, uneori, distractivă.


Acum, tot ce am de făcut este să rămân în casă și să mă bucur, în continuare, de activitățile online, cu speranța că, în curând, voi putea trăi pe pielea mea” toate experiențele pe care FJSC le are de oferit.


Subscribe

Mulțumim!

Ce-ți recomandăm